Trei ani, de când „înțelepciunea rusă“ a dovedit lumii cât de iubitoare de pace este, prin cel mai mare război din Europa, după al Doilea Război Mondial.
Trei ani, în care a ucis sute de mii de militari și zeci de mii de civili ucrainieni, a torturat și comis masacre cutremurătoare, a răpit oameni și separat familii, a distrus orașe întregi și infrastructura civilă din zonele care „au rămas în picioare“, inclusiv infrastructura energetică și spitale, a pus în pericol întreaga lume, prin modul în care s-a raportat la riscurile nucleare de la Cernobîl, a produs pagube imense în mediul înconjurător, a amenințat și a șantajat. Iar, în tot acest timp, cu mâinile pline de sânge, Rusia a pozat candid, mințind și prezentând totul distorsionat, fără nici o jenă, fără nicio clipire.
Ca să fie și mai rău, cu un discurs și acțiuni care vin din bezna minții sau din adâncurile iadului, SUA nu doar că legitimează acum un stat care înseamnă minciună, uzurpare, furt, crimă, distrugere, efectiv, răul, în tot ce presupune acesta, dar se și aliază în a face exact aceleași lucruri, dar în alt mod.
Sincer, nu am crezut niciodată că o să ajung să trăiesc astfel de timpuri, dar, mai ales, să văd o asemenea odioasă alianță. Dar, se pare că, într-adevăr, niciodată nu trebuie să spui niciodată. Istoria este plină de surprize toxice și prezentul nu face excepție.