Morții se înmulțesc, dar copiii se duc în continuare la școală și, la venirea acasă, pun virusul în poală bătrânilor și vulnerabililor care, după câteva zile, ajung, dacă nu la terapie intensivă, cel puțin în izolare. În acest timp și în ciuda acestor lucruri, niciun oficial, cu atribuții în gestionarea pandemiei, nu face anunțuri decisive pentru prevenirea dezastrului pe care, totuși, îl anticipează și anunță. Ministrul interimar al Sănătății, Cseke Attila, admite că ne aflăm într-o criză sanitară majoră, dar nu mi se pare că oferă soluții viabile pentru stoparea acesteia, ci aruncă responsabilitatea asupra individului, așa cum s-a procedat și până acum, căci de aceea am ajuns „pe marginea prăpastiei“: „Eu sper să nu ajungem la situația în care nu mai avem soluții. Astăzi avem soluții. Cred că și mâine și poimâine avem soluții, dar soluția trebuie să fie complementară cu soluția individului.“1Ministrul interimar al sănătății: Suntem într-o criză majoră. Sper să nu ajungem în situația în care nu mai avem soluții
Bineînțeles că nu se exclude responsabilitatea individuală, dar, când aceasta nu prea există sau e prea anemică, o generezi sau stimulezi, prin mijloacele potrivite, astfel încât să obții rezultatele vizate. În plus, nu lași totul la latitudinea individului, în timp ce te îndeletnicești cu semănat și adăpat speranțe. Conducătorii trebuie să aibă planuri, inițiative, fapte, nu să rămână la stadiul de speranță. Din discursul domnului ministru, rezultă că nu există niciun plan pentru a opri criza și nici pentru a o gestiona, dacă situația degenerează. „Astăzi avem soluții. Cred că și mâine și poimâine“ – siguranța este doar pentru situația cunoscută de azi, pentru necunoscutul de mâine apare deja posibilitatea, domnul ministru doar „crede“ că ar fi soluții. Dar nu este de competența autorităților să previzioneze și pregătească viitorul, nu stă în puterea lor să decidă ce va fi? Nu este o nicio justificare pentru așteptatul acesta la întâmplare și la discreția „individului“: acești indivizi au votat, au delegat, au ales să fie conduși. Acum, autoritățile pot să decidă pentru popor, pot opri criza și alege cele mai bune metode și instrumente pentru gestionarea a ceea ce va veni. Nu trebuie decât voință și asumarea responsabilității – atât. Dacă acești conducători nu vor sudoare și lacrimile asociate cu un posibil blam din partea celor iresponsabili și își mânjesc mâinile cu sângele miilor de vieți distruse în această pandemie, pentru a nu-și știrbi popularitatea și clătina tronul, vor pierde, în acest mod, chiar ceea ce au vrut să păstreze. Când, călcând peste viețile altora sau prin alte compromisuri, oamenii se prind de ceea ce vor să obțină ori se agață de ce vor să păstreze, riscă să ajungă exact în situația pe care au dorit să o evite cu orice preț. Nu ar fi prima dată în istorie…
Conducătorii religioși iudei, din vremea lui Iisus, au justificat că Îl dau la moarte de dragul „poporului“: „Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni Romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.ʼ“ (Ioan 11.48) Da, Iisus a fost condamnat la moarte și, „fatalitate“, cei ce ce au crezut și cred în El s-au înmulțit, „câtă frunză și iarbă“, iar după câteva zeci de ani de la rostirea acestei replici, romanii chiar au venit și le-au nimicit „locul și neamul“, dar din cu totul alte cauze. Pilat din Pont L-a condamnat la moarte pe Iisus, ca să nu își piardă privilegiile, speriat de amenințările și șantajul acelorași conducători religioși (Ioan 19.12-16) – nu a vrut să fie acuzat înaintea Cezarului și să își riște postul de guvernator, dar, mai târziu, din alte motive, tot a fost acuzat și a pierdut ceea ce a vrut să păstreze, dând la moarte un Nevinovat. Iar spălatul pe mâini, cu plasarea propriei responsabilități pe umerii rebelilor care vor altfel, nu a ajutat în trecut și nu ajută nici azi.
Astăzi, trebuie ignorate vocile celor care sunt gata să sacrifice vieți nevinovate pentru capriciile sau ambițiile lor, trebuie ignorate atacurile și revendicările celor care vor morți de dragul „poporului“ și resping măsurile de protecție, sub pretextul că acestea sunt ale unui „dușman“ care ar vrea să distrugă neamul, trebuie întoarsă o ureche surdă către orice glas străin de știință și rațiune, orice glas care invocă, egoist și aberant, divinitatea, voința populară și un așa-zis bine comun sau drepturile individuale și bunul plac. Astăzi, este necesar un lockdown. Raed Arafat, având în vedere un nou lockdown, a menționat: „Dacă am respecta măsurile pe care le avem, am putea controla situația”2Raed Arafat, despre posibilitatea impunerii unui nou lockdown: „Dacă am respecta măsurile pe care le avem, am putea controla situația”. Da, domnule Arafat, „dacă“. Iar „am respecta“ și „am putea“ sunt la condițional-optativ, după cum am învățat eu cândva. Adică, s-ar ajunge la situația menționată, dacă oamenii ar face această alegere. Dar, dacă nu o fac, dacă nu respectă măsurile care sunt, nu trebuie introduse și alte măsuri, plus niște instrumente de coerciție mai eficiente? Și, la momentul actual, până se mai „frământă“ și „coc“ astfel de măsuri și instrumente, pentru că un an și jumătate nu a fost de ajuns, nu ar ajuta un lockdown, pentru măcar două săptămâni, cum sugera un specialist3Managerul Spitalului de Boli Infecţioase Iaşi: Este momentul iniţierii unui nou lockdown de două săptămâni”, dar și școală online, la orice nivel, pentru o perioadă mai lungă? Mai gândiți-vă, mai discutați, apoi deliberați și legiferați, astfel încât viețile noastre să nu se piardă printre credințe, speranțe și posibilități. Până atunci, așteptăm noile comunicate, ca să aflăm câte îmbolnăviri noi sunt și câți morți.
- 1
- 2
- 3