Potrivit relatărilor biblice, la fiecare sărbătoare pascală, guvernatorul roman elibera un întemnițat pe care îl cerea poporul (Matei 27.151„La fiecare praznic al Paștelui dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemnițat pe care-l voiau ei.”, Marcu 15.62„La fiecare praznic al Paștelui Pilat le slobozea un întemnițat pe care-l cereau ei.”). De menționat că, în acea perioadă, evreii erau sub ocupație romană și existau revolte împotriva stăpânirii, organizate de grupări pe care noi, astăzi, le-am considera naționalist-extremiste sau teroriste. Acestea organizau răscoale, dar și atentate izolate, care vizau romani și evrei colaboraționiști. În acest mod, se impuseseră zeloții, un grup politic și religios radical, care avea ca obiectiv eliberarea Iudeii pe orice cale, inclusiv prin violență. Inclusiv unul dintre cei doisprezece ucenici, Simon, era numit „zelotul“, probabil cu referire la trecutul său (Luca 6.153„pe Matei, pe Toma, pe Iacov, fiul lui Alfeu, pe Simon, numit Zelotul,”). Acești rebeli erau apreciați de popor și, de aceea, când apărea ocazia de a solicita eliberarea unui deținut, erau desemnați. Evident că nu era ales de mulțime un oarecare individ, ci unul celebru pentru faptele sale de eliberator. Și nu, acei oameni, plini de resentiment împotriva romanilor, nu L-ar fi ales pe Isus – pentru că avea puterea, dovedită prin minuni, de a-i scoate de sub jugul roman, dar nu o făcea, devenea, în ochii lor, un trădător. Poți să vindeci, să înviezi morții, să mergi pe ape și să înmulțești pâini, dar nu îndepărtezi jugul roman? Pentru mințile celor care proiectaseră și nu acceptau decât un Mesia eliberator, așa ceva era impardonabil.
Evreii nu suportau stăpânirea, în primul rând corelat cu mândria națională și religioasă, având în vedere că se considerau aleși de Dumnezeu și, în consecință, superiori celorlalte popoare. Să fie dominați de cei pe care îi considerau inferiori și „necurați“, era, pentru ei, o ofensă pe care nici măcar nu puteau să o recunoască. De reținut, în acest sens, este replica unor iudei, notată de Ioan: „Noi sântem sămânța lui Avraam, și n-am fost niciodată robii nimănui“ (Ioan 8.33). Asta, în condițiile în care evreii se confruntaseră, de-a lungul istoriei, cu mai multe perioade de ocupație și, chiar atunci, erau sub una. De aceea, un luptător împotriva puterii erau considerat un patriot adevărat, un erou. Și, dacă era încarcerat, în cazul în care se putea, trebuia eliberat, pentru că, în opinia lor, nu merita să fie acolo sau să moară, plus că era util pentru confruntări viitoare.
Având în vedere precizările unor evanghelii, cu mare probabilitate, un astfel de individ era Baraba, cel pe care conducătorii religioși și mulțimile l-au preferat în locul lui Isus. Astfel, Evanghelia după Marcu notează: „În temniță era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarășii lui, din pricina unui omor, pe care-l săvârșiseră într-o răscoală.“ (Marcu 15.7). Aceeași informație o punctează și alt evanghelist: „Baraba fusese aruncat în temniță pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, și pentru un omor.“ (Luca 23.19). Ioan, în schimb, îi alocă eticheta de „tâlhar“ (Ioan 18.404„Atunci toți au strigat din nou: «Nu pe El, ci pe Baraba!» Și Baraba era un tâlhar.”), probabil pentru că, la adăpostul sloganurilor patriotice, se comiteau și fapte de altă natură, acestea fiind chiar adevăratele scopuri.
Cu alte cuvinte, evreii au pus atunci „țara și poporul“ înaintea lui Dumnezeu, eliberarea națională mai presus de cea spirituală. Doar că această inversare a valorilor i-a condus, peste ani, chiar la pierderea a ceea ce aleseseră. Pentru că flăcările răscoalelor au aprins mânia romană care i-a deportat, după ce a distrus Ierusalimul, simbolul mândriei lor naționale, și Templul, centrul măreției religioase, după cum profețise Cel lepădat (Matei 24.1-25„La ieșirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Isus le-a zis: «Vedeți voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată».”, Luca 19.41-446„Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea și a zis: «Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile când vrăjmașii tăi te vor înconjura cu șanțuri, te vor împresura și te vor strânge din toate părțile: te vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată».”, Luca 21.207„Când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, să știți că atunci pustiirea lui este aproape.”).
Urmările acelei alegeri sunt și astăzi, pentru că evreii au pierdut dominația pe care au vrut să o recapete și, chiar dacă s-au întors în locul pe care îl consideră „acasă“, drepturile lor sunt perpetuu contestate și provocate. Uneori, opțiunile greșite pot schimba traseul istoriei personale sau naționale pentru totdeauna, în moduri pe care nu le putem anticipa la momentul deciziei. De aceea, pentru orice alegere, trebuie să dăm la o parte sfaturile celor puternici, glasurile mulțimii, eroii salvatori și promisiunile false.
Printre secole, întrebarea lui Pilat răsună și azi: „Pe cine voiți?“ (Matei 27.178„Când erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: «Pe care voiți să vi-l slobod? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numește Hristos?».”).
Important este să punem Binele pe primul loc și să ascultăm glasul Lui, dincolo de toate celelalte voci – doar atunci va fi bine și nu avem de ce să ne fie rușine.
- 1„La fiecare praznic al Paștelui dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemnițat pe care-l voiau ei.”
- 2„La fiecare praznic al Paștelui Pilat le slobozea un întemnițat pe care-l cereau ei.”
- 3„pe Matei, pe Toma, pe Iacov, fiul lui Alfeu, pe Simon, numit Zelotul,”
- 4„Atunci toți au strigat din nou: «Nu pe El, ci pe Baraba!» Și Baraba era un tâlhar.”
- 5„La ieșirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Isus le-a zis: «Vedeți voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată».”
- 6„Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea și a zis: «Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile când vrăjmașii tăi te vor înconjura cu șanțuri, te vor împresura și te vor strânge din toate părțile: te vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată».”
- 7„Când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, să știți că atunci pustiirea lui este aproape.”
- 8„Când erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: «Pe care voiți să vi-l slobod? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numește Hristos?».”