Ce se întâmplă acum cu Ucraina nu vizează doar țara de lângă noi, ci decide viitorul întregii lumi, mai ales al acestui colț de lume. Pentru că, de fapt, ceea ce face Trump, în relația cu Ucraina, nu este, așa cum susțin unii, o „afacere“ – nu, nu este așa ceva. Este, pur și simplu, exploatarea vulnerabilității extreme, obținerea unor foloase necuvenite, punând pistolul la tâmplă unui popor aflat deja sub amenințare existențială. Este nu doar escrocherie, ci o tâlhărie extrem de crudă și josnică, căci, nu doar că se profită de slăbiciunea celui vizat, ci intră în discuție spolierea a zeci de milioane de oameni, pe mai multe generații chiar.
Trump are puterea de a salva, dar o folosește exact în sens contrar. Pentru comparație – este ca și cum, polițist fiind, te-ai duce la un om care este pe cale să fie ucis în propria casă și, în loc să imobilizezi infractorul, te asociezi cu el și pui arma la cap celui atacat, amenințându-l cu moartea, dacă nu deschide seiful și nu vă pune la dispoziție ce are acolo, cu precizarea că, până la urmă, și dacă vă dă tot ce îi cereți, posibil să nu scape cu viață. Cam asta face Trump acum, și nu spun SUA, pentru că individul nu a fost ales de toți cetățenii americani și consider că nu reprezintă cu adevărat toată țara aceea, plus că nu e veșnic pe „tron“, deși, sigur, își dorește asta.
Acest om inuman, care, probabil, se consideră superior tuturor și omnipotent, că doar are o țară puternică în spate sau, mai bine zis, sub călcâi, își arogă rolul de jandarm planetar, dar acționează ca un individ cu intenții nu dubioase, ci răuvoitoare de-a dreptul, validând și multiplicând, în același timp, comportamentul infracțional, cu extindere la nivel regional sau chiar mondial.
Iar dacă există obiecții, că SUA nu este obligată, în niciun fel, să ajute Ucraina în criza actuală, se poate spune că, de fapt, este. Da, categoric, este, prin acel angajament pe care și l-a luat acum trei decenii, când i-a garantat independența și integritatea, numai să facă „bine“ să dea Rusiei armamentul nuclear. Înzestrare de care, dacă țara vecină dispunea în continuare, agresoarea nu îi trimitea nici bezele, iar rachete, nici măcar desenate pe cărți poștale, ca nu cumva să considere asta o amenințare posesoarea de arme nucleare.
Deci, nu dai, deși ai obligația de a o face, în schimb, iei! Păi, cum vine asta? Vine, dar se pare că nu bine, inclusiv pentru noi. Pentru că, în aceste condiții, orice individ aflat la cârma unei țări, dacă are apucături de huligan și gangster, poate da iama în „ograda“ altcuiva și să ia ce îi dorește inima. Iar acele autorități, pe care te bazai că l-ar opri și sancționa, într-un mod care nu mai e deloc surprinzător, posibil l-ar felicita și ajuta.
Cam așa, cred, poate fi descrisă situația – o întreagă lume, virtual, cu arma la tâmplă… Da, arma aceea nu e îndreptată doar către Ucraina, arma aceea decide siguranța noastră a tuturor, în atât de incertul viitor. Căci, posibil, înseamnă începutul unor vremuri în care cei ce pot nu mai au limite de la a ne lua tot.