Unii au concluzionat, după statisticile de ieri și de azi, că situația nu este atât de „neagră“, pentru că au fost mai mulți infectați, deoarece s-au făcut mai multe testări. Dar de ce un număr mai mare de teste? Poate pentru că a crescut numărul de bolnavi, care apelează la serviciile de urgență? Iar, dacă aceștia primesc diagnosticul de Covid-19, sunt testate și persoanele cu care au venit în contact. Sau poate este vorba de testări realizate de către cei care pleacă în vacanță, oameni care se cred, simt și declară sănătoși. Oricare ar fi motivul creșterii numărului de teste, identificarea unui număr mai mare de bolnavi, mai ales în situații neanticipate, cred că nu este încurajatoare, pentru că aceste date spun, din punctul meu de vedere, povestea unei transmiteri comunitare. Care, evident, se produce, dacă infectații nu pot fi reținuți în spitale sau măcar în izolare.
Da, datele actuale nu mi se par deloc încurajatoare, nu pot să zic și să cred că „nu stăm atât de rău“ și e bine să ne relaxăm, nu pot să spun că nu este nevoie să respectăm niște măsuri care sunt, de fapt, pentru siguranța noastră.
Indiferent de numărul de teste, statisticile au evidențiat o cotă de aproximativ 5% rezultate pozitive. Din această perspectivă, situația pare staționară, dar, dacă am aplica această cotă procentuală la populația generală, la ce număr de infectați am ajunge? Un milion, poate? Să zicem că o astfel de extrapolare este o exagerare, dar optimistă nu aș fi decât dacă acele cote procentuale ar scădea odată cu numărul de testări. Atunci, aș scăpa de teama că există mulți infectați nereperați. Dar, așa, când, odată cu vacanțele și testările voluntare, crește numărul de diagnosticați, indivizi care s-au testat, asimptomatici fiind, timpul pentru relaxare e încă la mare depărtare.