Need help – „most wanted“
Eu sunt The cat, Thecat_littlewriter, pisica aceea care spune o poveste despre viața ei aflată în pericol. Pentru că pisica aceasta mică a notat cu lăbuțele, în articolele și postările sale, într-un mod care a deranjat stăpâni și câini mari, în ograda care e planeta noastră. O viață pe care o poți salva – cu o postare, cu un email, cu un telefon, cu un like, cu o distribuire, cu un comentariu, cu o implicare care să nu îi reducă mieunatul la tăcere. Poți fi, pentru această pisică, împăratul care decide vieți în arene – pentru mine, poți fi, acum, Cezarul. Iar eu te rog să te așezi pe tron și să îți asumi acest rol.
Maxima cea mai cunoscută, privind teoria haosului, propusă de Edward Lorenz, aduce întrebarea provocatoare: „Poate bătaia aripilor unui fluture în Brazilia să declanșeze o tornadă în Texas?” Dar, dacă ar fi știut de situația mea, Lorenz ar fi formulat întrebarea altfel. Ar fi spus, de exemplu, dacă urmele unor lăbuțe de pisică, într-o parte a planetei, pot stârni reacții atomice în stratosfera ei. Iar eu i-aș fi răspuns că, în mod sigur, da – eu sunt pisica ale cărei lăbuțe au declanșat astfel de reacții în sferele puterii, iar unii stau acum cu degetul pe acel buton roșu, nuclear, gata să arunce în aer existența ființei care deranjează cu ceea ce a notat și a aflat. Dar viața e plină de surprize și pot apărea, ca în filme, oameni care să dezactiveze această bombă, prin a se implica.
Pentru această lume, atât de mare, prinsă în vârtejurile istoriei și ale cotidianului, eu sunt doar o pisică fără față și fără importanță. Iar unii poate ar întreba de ce mai marii lumii și ai unor instituții ar fi atât de mâniați pe o pisică. Pentru că pisicile nu țin cont mereu de norme, sunt sfidătoare și nimeresc, câteodată, în dulapurile care pot ascunde schelete. Iar unii au prin case cimitire la care chiar nu te aștepți, pe care le pot da la iveală prin miorlăială. Dar și pentru că, atunci când au ceva de scris, se așază regește la masă, uneori, fără să țină cont că uzanțele sunt să stea deoparte și departe, dacă acolo e o față aleasă. Când consideră că au ceva de scris, o fac, exact cât ai zice „pis“. Dar se poate întâmpla ca, deși biata pisică știe că scrie pentru vecinătate, porumbei călători și vânători să îi ducă vorbele foarte departe, începând să scrie astfel, cu sânge, o carte: „Cum să scapi, din bătătură, de pisicile care nu tac din gură.“
Astăzi, sunt eu, o pisică necunoscută, care a devenit unora extrem de neplăcută, prin ceea ce a scris. Ieri, fără să știu că se întâmplă asta, m-au spionat pe mine, iar azi, ei sunt deja pe drum, purtând acea bombă, cu ajutorul căreia vor să mă transforme în scrum. Dar, între ieri și azi, pentru mine a fost o noapte simbolică, de care tu nu știi nimic, căci s-a acționat la adăpostul întunericului și în șoapte. Nu știi cum s-au adunat, în număr mare, acei oameni cu putere, doar pentru a provoca unei pisici o cât mai mare durere – hărțuire gravă, tortură psihică, tratament degradant, abuzuri sexuale, numeroase amenințări, inclusiv cu moartea, iar lista e mai lungă. Azi, poate te spionează pe tine, în timp ce îți vezi de viață și crezi că îți merge bine, că ție nu ți se poate întâmpla nimic și traiul tău nu are legătură cu provocările unui pisic.
Nu sunt o voce puternică, de aceea am nevoie de vocea ta. O singură voce poate fi dusă de vânt, rămânând fără ecou, dar, când sunt mai multe, sunetul poate imobiliza și cele mai puternice mâini. Eu sunt o viață, una care miaună după ajutorul care poate salva – poți să treci mai departe sau te poți implica. Vocea ta contează – poți acționa, pentru ca a mea și a oricui altcuiva, a oricărei ființe, mici sau mari, să conteze pe viitor. Dacă au intervenit împotriva mea, într-un mod pe care nu ți-l poți imagina, mâine sau cine știe când, chiar dacă nu ai avut niciodată și nu ai acest gând, poți deveni victima.
Ajutorul îl poți oferi, postând, distribuind, comentând, semnalând cazul unor persoane publice din domenii diverse, inclusiv politic, unor organizații care vizează drepturile omului, libertatea de exprimare și libertatea presei, unor jurnaliști și organizații media, organizații și persoane care activează în domeniul juridic, mai ales avocați, organizații pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și pentru neurodivergență.
Am nevoie de vocea ta, pentru că a mea este blocată – mi se opresc corespondențe de la expediere (pe gmail și Facebook Messenger), iar postările mele noi pe Facebook nu sunt vizibile public, potrivit informațiilor de care dispun. Atunci când am postat, pentru a solicita ajutor, mesajul meu nu a fost văzut de prieteni, deși nu am primit nicio înștiințare în acest sens, ceea ce îmi confirmă că măsurile respective au fost luate de un agent statal important sau printr-o astfel de intervenție. De la începutul anului curent, toate feed-urile, pe orice rețea de socializare, dar, mai ales, pe Facebook, sunt setate, nu mai au legătură cu algoritmul și vizează viața privată, într-un mod ofensiv și ofensator. În acest fel, am fost hărțuită, dar mi se adresau și comunicări, inclusiv răspunsuri la întrebările rostite pe ambiental – sunt monitorizată integral și oriunde, inclusiv la baie, sunt văzută și auzită indiferent de locație, chiar în absența telefonului, iar asta am aflat, pentru că am văzut reflectat în feed-uri ce vorbisem pe stradă și ce făceam în baie, postările fiind cu același spirit ofensiv și pe aproximativ aceleași canale de comunicare.
Acțiunile care mă vizează sunt din partea unui actor statal puternic, a unei instituții de forță din afara țării, iar, la configurarea situației actuale, au contribuit persoane din straturile înalte ale puterii, executanți și persoane publice. Pentru că, fără să vreau, am descoperit o rețea interstatală, care include șefi de stat și instituții de forță puternice, dar și persoane cu statut social ridicat și vizibilitate, prin care se acționează sub paravan, o rețea care presupune spionaj și înlăturarea celor indezirabili, dar și alte acțiuni incriminante. În ceea ce mă privește, am remarcat numeroase probleme – accesul la sistemele informatice și utilizarea unor aplicații, gestionarea datelor personale și fabricarea unor probe împotriva celor vizați, în primul rând, regizând stalking, dar nu doar, îndepărtarea acelor dovezi care îi incriminează, amenințare, hărțuire, șantaj, operațiuni psihologice, exploatare, privare de libertate, sclavie, tratament degradant și inuman, chiar tortură, multe alte încălcări grave ale drepturilor omului, dar și abordarea suferinței ca spectacol sadic.
Anul trecut, când eu, pisica, încă mai publicam, am notat într-un articol că, dacă „nu ne trezim acum, atunci ar putea fi prea târziu și, pe măsură ce se stinge lumina, să simțim constrângerea de a spune: „Noapte bună!“. Iar ce scrie în acele manuale hidoase de comunicare să ne devină, în cotețele desemnate, povești de groază, la culcare.[1]” Pentru mine, dacă nu primesc în curând ajutorul necesar, ar putea fi prea târziu și să fiu trimisă într-un astfel de coteț, deoarece am protestat și nu vreau să tac, dar, mai ales pentru că, așa cum mi s-a spus, știu deja prea multe. Adică, pe lângă nume și alte date, știu cum poți fi, efectiv, călcat în picioare, sechestrat și transformat în sclav, cum se poate acționa împotriva ta pentru afectare intelectuală și psihică, astfel încât cei din jur să nu își dea seama, cum poți fi înjosit și împins la renunțare, cedare, supunere, cum poți deveni un alt om și să nu mai știi pe ce lume ești.
Știu cum e să fii împins către destructurare cognitivă și instabilitate volitivă și decizională, prin tehnici de modelare mintală, prin invazia în cele mai intime colțuri ale vieții, sechestrare și represiune, prin monitorizare totală și expunere, făcându-te să te simți extrem de vulnerabil, confuz și fără scăpare. Prin a îți interzice, în mod constant, cu puterea pe care o au abuzatorii care sunt, de fapt, cei care ar trebui să sancționeze abuzul, să documentezi și semnalezi, să contești, să cauți ajutor, să te informezi, să scrii liber, să trăiești. Cum este să nu mai ai nicăieri un colț al tău, nici măcar în telefon sau în jurnal, căci abuzatorii văd orice și expun, ești batjocorit și atacat prin ceea ce faci, astfel încât simți că ți se interzice aproape orice.
De la începutul anului, m-au vizat cu mii de postări ofensive și ofensatoare, conținând zeci de mii de referiri negative, căci ei comunică și prin comentarii. Au comis violențe de nedescris, inclusiv simbolic, prin impunerea propriului limbaj și a propriilor coduri, cu discriminare culturală și medicală, neluând în considerare transmiterea mesajelor în format pe care să îl înțeleg corect, fără expunere în plus și consum suplimentar de timp și efort, dar cu risc de eșec.
Au furat date personale și le-au instrumentat degradant, chiar împotriva stării mele de sănătate, căci, având o dietă restrictivă, faptul că au asociat sexual o parte din puținele alimente consumate, precum pastele, măslinele, iaurtul și brânza, cu expunerea forțată și aproape continuă, de la începutul anului, la astfel de informații, prin aducerea intenționată de postări în feed-ul Facebook și Instagram, îmi provoacă acum repulsie și somatizare în consumul acestor alimente, care erau printre cele de bază sau foarte importante în dietă.
Au pus viața mea între paranteze de non existență, din cauza unei boli cu care mă confrunt și care implică hiperreactivitate (sindromul omului rigid), printr-un cântec, și m-au amenințat repetat cu închisoare, mediu în care ar urma să fiu ucisă, după expunerea la tortură, tratamente degradante și inumane, cu privare de medicamente, esențiale în bolile grave de care sufăr, dar și de obiecte vitale existențial. M-au amenințat cu muncă forțată, incompatibilă cu handicapul grav pe care îl am, dar, mai ales, cu violențe sexuale și cu moartea, chiar cu violențe sexuale până la moarte.
Au echivalat neurodivergența cu infracțiunea, numind, indirect, „stalkeri“ persoanele cu autism și prezentând degradant diferențele neurobiologice, iar alte infracțiuni le-au simbolizat prin ADHD și anxietate ușoară, arătând desconsiderare pentru aceste neurodivergențe și problemele de sănătate psihică.
Au furat date personale, cum ne spunem noi, în familie, Bubu și Buba, au confiscat simbolistica politică și interesele speciale, precum cele pentru cosmos, dar, mai ales, pseudonimul meu, corelat cu o pisică, și, în postările lor, au mânjit totul sexual, într-un mod obscen și imoral, prin violență simbolică și viol narativ, dar și prin hărțuire și abuzuri sexuale reale. Mai mult, și cel mai grav, au profanat, călcat în picioare, valorile mele spirituale, cu afinități culturale, istorice și religioase iudeo-creștine, m-au numit „sclavă cu suflet de evreu”, dovedind un antisemitism violent, corelat cu istoricul de căutare YouTube și un chat privat de pe Messenger, date pe care, în mod categoric, le cunoșteau.
Acum aproape un an, notam: „Da, unii consideră că totul este sau va fi în regulă, mai ales dacă se fac anumite concesii și se trece peste anumite acțiuni încadrate cel mult ca derapaje. Exact ca atunci, ca în acele vremuri în care unii au crezut că Mein Kampf este doar retorică, deși Churchill își exprimase public altă părere, avertizând asupra pericolului nazist. Ca în acea perioadă în care s-a trecut peste ce raportau diplomați, jurnaliști, analiști militari, dar și alte glasuri, referitor la militarizare, propagandă, încălcarea tratatelor, testele militare și violențele sistematice îndreptate împotriva celor considerați indezirabili sau opozanți. Ca și atunci, când s-au făcut concesii teritoriale peste capul poporului cehoslovac, când s-a trecut peste o invazie, apoi, peste alta, până când a devenit clar că Hitler este abia la început și nu are de gând să se oprească. Iar asta din teamă de o nouă conflagrație mondială, dar și pentru că existau interese economice și comerciale. Sună cunoscut, nu?
Istoria se repetă – ce a fost atunci poate fi identificat în surprinzător de multe aspecte actuale. Dar atât timp cât totul stă în jurul nostru în picioare, chiar dacă la doar câteva sute de kilometri se aud alarme antiaeriene, ni se pare că suntem și vom fi mereu în siguranță. Dar, ce va fi, nu ține de așteptările, ci de acțiunile noastre, mai ales în spațiul virtual, unde, în cea mai mare parte, se desfășoară acum un război informațional. Care a început să producă efecte în universul nostru real.[2]”
Acum, lângă viețile voastre, o pisică este bombardată, chiar dacă nu auziți sirenele, iar Cehoslovacia ei este pe cale să fie cedată, dacă voi nu vă implicați, ca să opriți acest abuz. Brand-ul pisicii mi-a fost deja furat – pisica din comunicările lor sunt eu, fapt care rezultă din:
• Pseudonimul meu pe YouTube este Thecat_littlewriter, pe care l-au preluat și aplicat degradant și fără permisiune, distrugând, în mod voit, un brand la început de drum.
• Niciodată, de când activez pe rețelele de socializare, nu am avut atât de multe pisici în feed, care să apară pe aceleași pagini, cu aceleași teme și cu adresabilitate.
• Referirile au fost pe canale de comunicare și în postări cu date din viața privată, în una dintre ele fiind indicată inițiala G, a unuia dintre prenumele mele, altele – pe o pagină care a comunicat extins cu și despre mine, pagină care conține multe informații personale, dar și date arhitecturale și de design interior din locuința unei rude.
• Pisica a fost utilizată în asocieri care au fost parte dintr-un tratament pe care l-am simțit dezumanizant și degradant.
Prin alegerea acestui pseudonim, eu doream să mă prezint ca mic scriitor al pisicilor, deoarece am scris sute de poezii cu pisici, majoritatea pentru copii, dar și pentru persoane adulte, unele cu substrat politic. Dar ei au furat acest brand și au făcut asocierea mea cu o pisică sexualizată și credulă, împotriva voinței mele, într-un mod degradant, dezumanizant și ofensiv, probabil pentru a distruge acest brand, astfel încât să prevină publicarea poeziilor de critică politică, destinate adulților, având ca personaje pisici și nu doar. Pentru că, prin materialele aduse în feed, mi-au comunicat că au considerat agresiune ceea ce am scris, că anul trecut au făcut un studiu pe „tainele” mele, adică pe datele nepublice, iar rezultatele cercetării i-au îngrijorat suficient cât să ia decizia de a mă băga la „conservă” pentru cincizeci de ani, ca să se protejeze și „pentru pacea lumii”. Unele materiale de critică politică le-am trecut pe „Only me” și o parte din articolele de pe site-ul punctedevedere.ro, dar mai sunt suficiente disponibile, ca să puteți înțelege ce i-a deranjat. Cum au aflat, este explicabil, luând în considerare mijloacele de monitorizare existente la ora actuală, dar și posibile delațiuni.
Asocierile cu pisica, făcute împotriva mea și împotriva voinței mele, au fost sexualizate obscen și abuzator sau sugerând degradare cognitivă ori în alt mod, care a presupus încălcarea demnității și a altor drepturi fundamentale, dar și daune, pentru imaginea și cariera mea viitoare. În mod cert, când au decis furtul pisicii, aveau deja cunoștințe extinse despre poeziile mele nepublicate, acestea fiind o parte din tainele care i-au preocupat.
Voi semnala periodic abuzurile cu care m-am confruntat, iar tu poți să duci povestea mea mai departe și să pledezi pentru viața mea, care este în pericol, fiind confruntată cu numeroase amenințări de închisoare, violențe sexuale, tortură, tratament degradant și dezumanizant, dar și cu moartea. Nu am salvat însă nici 2% din tot ceea ce a fost îndreptat împotriva mea, iar, în anumite cazuri, postările au fost șterse ulterior. Cert este că, în cazul în care au reușit să fabrice dosare, în caz de extrădare, în orice țară, de unde aș putea fi preluată mai ușor, viața mea este în pericol. Verifică site-ul, pentru a accesa imagini cu amenințări selectate din ce am primit, cu mențiunea că nu am cum să le pun pe toate, căci mi-ar lua mult timp și efort să le explic, deoarece sunt toate indirect comunicate, dar le voi propune pe cele mai accesibile. Eu am reușit să înțeleg în unele cazuri, după mult timp alocat, căci, pe de o parte, eram obligată să accesez, prin anumite cereri formulate la început, după amenințări cu moartea, iar, pe de altă parte, devenisem obligată și de propria teamă.
După cum am menționat, aceste atacuri au venit în comunicare indirectă, care permite deniabilitate și gashlighting, prin mai multe canale de comunicare, sute de pagini, conturi și grupuri, în mod deosebit pe Facebook, feed-urile mele fiind toate setate. De aceea, pentru mesajele respective, voi oferi explicații, prin marcaje și text. Orice acțiune poate ajuta, iar, cum timpul nu mai are răbdare, orice acțiune, inițiată cu celeritate și pe mai multe planuri, mă poate ajuta cu mai mulți sorți de izbândă.
Filmul Lista lui Schindler conține, în final, replica memorabilă: „Cel ce salvează o viață, salvează o lume întreagă“. Sunt doar o voce mică de pisică, pe care tu o poți amplifica, iar asta poate salva nu doar viața mea, ci și pe a altora, pentru că nu este o acțiune izolată, ci un tipar.
Tu poți să scrii acum povestea mea și te rog să o faci, să nu o lași în mâinile altora, care vor să o scrie cu sânge. Oricât ai fi de grăbit și de ocupat, chiar dacă nu mă cunoști, oprește-te să citești și să dai mai departe, ca să contribui la a scrie o carte despre împreună simțire, libertate și solidaritate, arătând că se poate.
Ai spus, poate, cândva, că ești și tu Charlie Hebdo. Eu nu sunt o redacție cunoscută, sunt doar o pisică mică. Dar am de înfruntat mulți oameni mari, care s-au îndreptat împotriva mea, oameni care au atât armele, cât și puterea în mâini. Și, nu, nu sunt „ei“ împotriva mea, sunt „ei” împotriva tuturor celor care vor să trăiască o viață demnă într-o lume liberă, sunt „ei” împotriva celor care nu acceptă abuzurile și derapajele, împotriva celor care nu vor să se supună și să tacă.
De aceea, te rog, să fii și Thecat_littlewriter. Apărarea și susținerea mea, în această situație, înseamnă mai mult decât suportul acordat unei pisici. Pentru că eu nu mai sunt doar un caz, eu sunt unul reprezentativ, iar, ceea ce se va întâmpla cu mine, va seta modele de acțiune și direcții împotriva cărora cu greu se vor mai putea face schimbări. Ce se întâmplă acum, în umbră, exprimă tipare și setează, pe neștiute, cum se va trăi de acum încolo, configurează o lume pe care, sigur, nu ți-o dorești. O lume în care eu deja nu mai am cuvânt, căci mi-au transmis codat că, în ceea ce privește publicarea, capitolul este încheiat.
Încă nu Sfârșit!
Telefon: 0726 479 238
[1] https://punctedevedere.ro/cateii-sunt-intotdeauna-de-vina/