Pentru că anumite persoane sus-puse au anunțat prematur eliberarea de mască, mulți dintre cei cu gândire prematură și bun-simț inexistent s-au gândit s-o dea jos deja, iar asta nu de o zi-două, ci de luna trecută. Doar că, acum, poți vedea tot mai multe fețe despuiate, nu doar în aer liber, ci și în spații închise. Și nu neapărat în cine știe ce dugheană, ci și în instituții în care te aștepți ca personalul și serviciile să fie de calitate, dovedind grijă pentru client. Nu mi-a trecut nicicum prin minte că, într-un punct de lucru bancar, angajații își poartă măștile în sertare, prin buzunare sau cel mult ca eșarfă, dar, în niciun caz, pe față, chiar dacă interacționează cu clientul și, astfel, distanțarea nu poate fi păstrată – se pare că este, totuși, posibil. Iar cei care au renunțat deja la mască au făcut-o pentru că, dacă, până în actuala pandemie, ei nu au purtat niciodată, atunci materialul acela care acoperă parțial fața este o invenție inutilă a unor persoane și organizații care au interese ascunse.
Dar măștile nu se folosesc în scop medical de azi, de ieri. Încă din antichitate, Pliniu cel Bătrân a folosit mască, pentru a nu inspira praf toxic. La multe sute de ani distanță, în Evul Mediu, Leonardo da Vinci utiliza ca mască o cârpă înmuiată în apă, pentru a se proteja de substanțele toxice la care era expus prin activitatea sa. Scrierile lui Marco Polo atestă existența măștilor în China încă din secolul al XIII-lea – slujitorii care serveau mâncare împăratului purtau eșarfe de mătase pe nas și pe gură, pentru a nu contamina hrana. În secolul al XVII-lea, când nu existau combinezoanele și accesoriile actuale, medicii care gestionau epidemia de ciumă au adoptat totuși o „uniformă“, bazată pe elemente confecționate din piele, probabil sub considerentul impermeabilității. Acel costum de epocă includea, bineînțeles, și masca. Un secol mai târziu, au fost concepute măști, pentru a proteja sănătatea celor care lucrau în medii toxice (precum minerii). În 1897, chirurgul Paul Berger a utilizat pentru prima dată o mască în timpul unei intervenții chirurgicale, dar această practică a fost adoptată la scară largă abia în secolul XX1When Did We Start Wearing Medical Masks?.
La începutul secolului trecut, Ciuma Manciuriană amenința lumea. Riscurile unei pandemii au fost însă înlăturate, prin cooperarea oamenilor de știință și răspunsul coordonat al guvernelor, care au instituit măsuri precum carantinarea, restricționarea călătoriilor, incinerarea în masă a morților și, da, purtarea măștilor2Acum 110 ani, omenirea era pe cale de a fi lovită de o pandemie cu origini în China. Cum s-a salvat atunci lumea de Ciuma Manciuriană. În timpul acestei epidemii, Wu Lien Teh, un medic educat la Cambridge, a dispus ca toți medicii și toate asistentele medicale să poarte o mască. Specialistul a fost ridiculizat pentru inițiativă, inclusiv de un doctor francez, care a murit însă de ciumă câteva zile mai târziu (nimic nou sub soare). Acest succes al măștilor a deschis calea pentru obligativitatea purtării lor, în timpul gripei spaniole3When Did We Start Wearing Medical Masks?. De atunci și până la actuala pandemie, oamenii de știință au continuat să studieze și să inoveze, astfel încât, în prezent, beneficiem de măști care, purtate corect, pot salva vieți. Repet, purtate corect – nu sub barbă, sub nas, prin buzunare sau prin sertare.
Cu peste o sută de decese raportate astăzi, este clar că riscurile actualei pandemii nu s-au volatilizat și să sărbătorești când lupul e încă la ușă, de parcă nu mai există niciun pericol și nimic nu s-ar fi întâmplat, mi se pare o invitație la a fi mâncat. Până la încheierea pandemiei, se poate întâmpla oricând, chiar și celor care consideră că nu este posibil în dreptul lor, pentru că nu li s-a întâmplat până acum și nu le trece așa ceva prin gând. Personal, nu vreau să mă înec la mal, pentru că unii fac bal, când încă oamenii mor de covid și sunt bolnavi pe paturi de spital.
- 1
- 2
- 3