„Nu e rău să vrei să ai o poză frumoasă cu tine, însă contează foarte mult scopul pentru care este pusă poza. Să fii admirat, să fii copiat de alţii? Astăzi, oamenii sunt ca o turmă.“, remarcă psihologul Cătălin Ilie, citat într un articol în care se menționează o nouă modă, aceea de face fotografii în natură cu propria persoană, eventual între flori, pentru a pune pozele pe rețelele sociale
1Câmpurile cu maci de lângă Timişoara, cadrul feeric pentru selfie-uri. Psiholog: Astăzi, oamenii sunt ca o turmă.
Cu mulți ani în urmă, când nici nu visam la fotografii cu telefonul, oamenii nu făceau atât de multe poze cu ei înșiși, iar cand făceau, asta se întâmpla chiar de dragul amintirilor. Pozele nu erau făcute cu gândul de a arăta altora, mai mult străini, pe unde ai fost și ce chipeș ești, ci pentru propriul cufăr cu amintiri, împărtășit uneori și parțial cu persoane apropiate. Chiar și pentru cei apropiați, erau rezervate amintiri și atenții care nu expuneau foarte mult viața personală – vederi și suveniruri. Oamenii trăiau cu adevărat, fără să se gândească la ceea ce au de arătat. Oala vieții personale și de familie se ținea acoperită, pentru a nu da în ea gunoaie, muște sau pentru a o feri de nasurile diverșilor neaveniți.
Și astăzi, mai există indivizi care păstrează limite clare pentru viețile personale și nu au fost contaminați cu virusul autoexpunerii nejustificate și deplasate. Să vrei să împărtășești bucuria unor imagini frumoase din și în natură, nu e greșit, dar să o faci fără măsură, cam dă de gândit. Mai ales dacă bați drumul până la un lan de maci, nu pentru a te bucura în tihnă și solitudine de peisaj sau împreună cu persoane dragi, ci în mod special pentru a face niște fotografii, ca să te expui. Căci asta înseamnă că te străduiești să arăți ceea ce nu vezi cu adevărat și o bucurie pe care nu o simți decât cel mult trunchiat, având în vedere că, pentru colportorii de imagini, nu mai contează ce trăiesc atunci, important este ce vor crede alții că au trăit.
Să îți petreci viața încercând să câștigi atenția altora și să le obții validarea sau să le faci în ciudă (căci poate fi și asta o motivație), este un mod puțin zis trist de a înțelege și valorifica posibilitățile acestei existențe. Poate și de aceea pandemia, prin faptul că ne-a cam obligat să petrecem timp cu noi înșine și a împiedicat autoetalarea, a fost atât de frustrantă pentru anumite persoane. Dar e de neînțeles de ce alocă unii atât de mult interes opiniilor unor oameni care nu sunt cu adevărat interesați de viețile lor, ci stau pe rețelele sociale din plictiseală, curiozitate, plăcerea de a bârfi sau chiar de a face rău ori pentru că nu știu cum să se raporteze la propriile vieți, pe care le aruncă pe gârla internetului. Bineînțeles că există și oameni de bine pe rețelele sociale, dar mă îndoiesc că aceștia abia așteaptă să mai vadă niște poze cu x sau y prin lanul de maci sau mâncând raci. Nu zic că nu trebuie să mai distribui nimic personal, pentru că asta înseamnă, totuși, conținut original, dar trebuie analizate motivațiile și rezultatele înainte de a posta. Dacă, prin cele postate, cauți să îndrepți atenția către tine și o faci cu asiduitate, ar trebui să te gândești de zece ori, înainte de a posta o dată. Nu mă refer aici la cei care afișează poze din natură chiar de dragul naturii sau în interes profesional sau la cei care prezintă experiențe personale, ca să își descarce frustrările sau împărtășească bucuriile, pentru a rezolva probleme ori pentru a oferi informații considerate utile, nici la cei care fotografiază mâncare, pentru a promova un stil de viață sănătos sau la cei care speră să câștige un ban prin postările lor ori să își întrețină popularitatea, ci la inutila sau chiar dăunătoarea autoetalare. Pentru că, da, consider că poate fi dăunător să îți expui copiii și locuința sau să îți afișezi vacanțele, anunțând că este goală casa pe care tocmai ai prezentat-o în amănunțime. Bineînțeles, și când vine vorba de postat pentru a-ți câștiga existența sau întreține popularitatea, trebuie să ai în vedere niște limite de bun simț. Căci există și vedete care devin penibile, dat fiind că nu se remarcă decât prin fotografii prelucrate cu propria persoană, eventual expusă cât mai despuiată, pentru a dovedi o frumusețe care a fost întotdeauna discutabilă și e cu atât mai mult dubitabilă, cu cât intră vârsta în discuție. Să îți expui nurii și ridici poalele tot timpul, chiar și la cincizeci de ani, încercând disperat să pari frumoasă și fermecătoare, nu e o realizare, ci sugerează mai degrabă că ai minte puțină și nu mai există șanse să îți vină. Nu-i bai, că nu doar celebritățile afișează fotografii dubioase, ca să pară frumoase. Am văzut și simple muritoare postând poze cu ele în ipostaze ce aminteau de răposata și adulata Marilyn Monroe, cu care nu erau, în niciun caz, chip și asemănare, ci la mare depărtare. O doamnă, pe care numai frumoasă nu o poți considera, dacă o vezi în realitate, dar nici chiar urâtă de nu se poate, a postat pe Facebook o poză cu ea, într-o postură seducătoare, imitație nereușită a explozivei vedete americane. Cred că fotografia aceea a avut nevoie de multă pregătire și prelucrare, ca să livreze gogonata minciună, cu ea în ipostaza de zână. Și, probabil, toți cei care știau cum arată în realitate au râs de au căzut pe spate, dar, ca să fie relația bine, au dat like-ul ce se cuvine. Și au mai și comentat unii, că e frumoasă și zici că e bucățică tăiată Marilyn. Doamna măcar a pozat relativ îmbrăcată, dar abundă rețelele sociale de indivizi și individe care se afișează în costume de plajă sumare, oameni cărora le place să li se spună că arată bine sau doar vor să arate că sunt la mare, deși expunerea lor în pielea aproape goală provoacă insatisfacție vizuală. Da, poți să te simți bine la mare și pe nisip așa cum sunt și cei de alături, în slip, nu se sinchisește nimeni de tine, dacă arăți sau nu bine. Dar când pui pe Facebook, hodoronc-tronc, poze cu burți goale, parcă pline cu sarmale, asta numai este bine, ci te face de rușine.
De ce să vrei să obții validări mincinoase, să faci postări care, în fapt, nu îți îmbunătățesc imaginea, ci ți-o compromit? Căci postările de acest tip te vulnerabilizează, pentru că dovedesc că ești nemulțumit de tine, că depinzi de aprobările și lingușirile altora. Deși, în mod cert, sunt în jur persoane care pot oferi acceptare și suport, chiar dacă nu ești perfect, nici la chip și nici la port. De ce să risipești timp și energie pentru oameni care nu te iubesc și niciodată cu adevărat alături nu o să îți fie? De ce să te încrezi într-o oglindă mincinoasă? De dragul de a ți se spune că ai toate calitățile, dar mai ales că ești frumos/frumoasă? Poate de aceea, pentru că, atunci când nu mai contează decât ceea ce pare, capătă o mare greutate laudele înșelătoare. Sau pentru a stârni în alții ciudă, mai ales dacă este vorba de bani care nu au fost câștigați cu trudă?
Din păcate, arătăm și ce nu se cuvine și ce nu se poate, nu prea mai există discreție și intimitate. Nu mai există distincția public-privat, nici măcar pentru ce se întâmplă în pat, pentru că există și indivizi care se pozează cu „țigara de după“ sau în alt mod insinuant. Da, nu au învățat la școală cum să utilizeze internetul și rețelele sociale, dar, dacă ar fi învățat din celelalte și ar fi avut și cei șapte ani de acasă în spate, nu ar fi călcat în acest fel în oale, postând de parcă ar avea mințile goale. Unii o fac și pentru conformare, pentru că se tem că nu ar avea viață ușoară, dacă ar rămâne pe dinafară. Dar mai bine singur, pe propriile picioare, decât să depinzi de alții, pentru acceptare. Poate că, totuși, puțină instruire și o abordare a rețelelor sociale fără lingușire, pentru cei mai lăudăroși sau necumpătați din fire, ar aduce, încet-încet, un oarecare vânt de schimbare și nu am mai vedea atât de multe postări „ușoare“.
- 1