Ziua Internațională de Conștientizare a virusului papilloma uman (HPV) a fost marcată pe 4 martie. Cu această ocazie, s-a discutat destul de mult în online, despre HPV și riscurile asociate infectării cu acest virus, în mod deosebit cu tulpinile care au risc neoplazic crescut.
Discuțiile au gravitat în jurul celor patru arii cheie, propuse de OMS pentru eradicarea acestui virus: prevenție, screening, tratament și conștientizare publică. Din păcate, foarte multe comentarii evidențiază deficiențe majore pentru toate cele patru direcții menționate, în ceea ce privește situația din țara noastră. Iar cele mai mari probleme sunt pentru primele trei, care vizează servicii medicale. Care, deși teoretic sunt accesibile gratuit în România, la fața locului sunt inexistente, inabordabile sau corelate cu numeroase probleme, în privința accesării. Și este vorba de persoane care au informația necesară, au făcut demersuri pentru a accesa servicii medicale gratuite, dar nu au rezolvat nimic. Iar pentru că nu își permit să facă, din propriile resurse financiare, ceea ce știu că trebuie să facă, amână sau abandonează. Mai ales că, atât în spațiul virtual, cât și în cel real, există numeroase referiri care conturează o imagine puternic negativă a ginecologului mioritic, corelată cu experiențe umilitoare și traumatizante, cu precădere pentru persoanele lipsite de venituri. Dacă mai intră în discuție și o anumită jenă firească, teama de actul medical, în general, mai ales de cel considerat invaziv, precum și potențialul blam asociat cu o infecție HPV, atunci reticența multor paciente poate fi înțeleasă. Și nu doar reticența, ci și poziția României în topul UE, pe primul loc, pentru mortalitatea prin cancer de col uterin și „doar“ pe locul trei, la incidență (cazuri noi).
Referitor la conștientizarea publică, trebuie menționat că, în prezent, HPV este prezentat ca un virus cu transmitere sexuală, deși există specialiști și articole științifice care susțin ipoteza mai nouă a transmiterii non-sexuale, inclusiv prin servicii medicale. Evident că principala cale de transmitere este considerată cea sexuală, iar recomandările actuale, vizând partenerii și viața intimă, rămân valabile. Dar informațiile disponibile impun, totuși, o nouă abordare în raport cu alte posibile căi de transmitere, atât din punct de vedere medical, în scop preventiv, cât și în ceea ce privește activitățile de conștientizare publică.