Doar un vis și un fals paradis

Nu agreez visul american, care înseamnă, pur și simplu, ban, și acea junglă, așa zis creștină, în care oameni pioși, obișnuiți să Îl invoce pe Dumnezeu, au clădit și întrețin o societate care abandonează oamenii la greu.

„Dumnezeu să binecuvânteze America”, spun frecvent americanii, unii cu emfaza celui care are deja binecuvântarea divină, pentru că o merită, nu cu smerenia celui care o cere, fără a fi vrednic de ea, potrivit cu învățătura creștină. Atitudinea aceasta fariseică apare la cei care nu au auzit de bunul samaritean și aruncă multe dintre învățăturile Scripturii la spate, deși poate dau pe dinafară de religiozitate. Ei sunt fervenți susținători ai unui sistem de sănătate în care scapă cine poate – cine poate să facă față cheltuielilor medicale. Cine nu a scăpat, se poate deduce și că nu a fost binecuvântat, pentru că, în viziunea unor creștini, și nu doar americani, binecuvântarea înseamnă, pur și simplu, bani.

Și, atunci, dacă ne apucăm să analizăm statisticile deceselor asociate cu pandemia actuală, nu mai este peste ocean un tărâm de vis, ci la noi e paradis. În timp ce, în România, în această vreme de pandemie, nu se moare, dacă nu ai asigurare, pe acele pământuri depărtate, pline de binecuvântare, cine nu are bani, pentru a gestiona cheltuielile medicale, chiar dacă nu moare, se descurcă singur, cum poate, pentru a scăpa de moarte. Până la urmă, cine se laudă cu prea multă binecuvântare, se pare că nu o are.

Rândurile de mai sus le-am scris după ce am citit un articol în care se menționa că unii americani, chiar dacă au simptome de Covid-19, nu apelează la medic, pentru că nu și-ar permite costurile aferente îngrijirii medicale. Și nu este singurul material care m-a umplut de amărăciune si revoltă și mi-a consolidat, în același timp, convingerea că, în sistemul medical american, or fi și lucruri bune, dar și multe disfuncționale, care afectează mai ales persoane cu mai puține resurse materiale și/sau cu probleme cronice de sănătate. Nu de mult, am citit declarații ale unui pacient american care, din cauza acutizării unei boli cronice, a avut nevoie de ventilare mecanică, iar asiguratorul nu i-a decontat serviciul medical, pentru că existau și opțiuni mai ieftine (nu am înțeles dacă strict de ventilare). Sau că, pentru anumiți pacienți, nu sunt acceptate tratamente, folosite frecvent și la noi în țară, dacă nu sunt acoperite de asigurarea medicală. De aceea, visul american cred că este cel mai urât coșmar pentru un pacient care are probleme medicale ce îi limitează veniturile și sporesc cheltuielile. Problemele de acest tip generează coșmaruri oriunde, dar mi se par mai greu de gestionat pe acel pământ „binecuvântat”.

Da, din anumite puncte de vedere, sistemul medical american este de cinci stele, incomparabil cu ce avem în România, dar acest „mai bine” este pentru cei cu nume grele și buzunare pline. Pentru cei care au agonisit boli, nu avere, repet, nu cred că este bine. Pentru cei săraci și „mici”, poate este chiar mai rău decât aici. Căci, în urmărirea unui vis care înseamnă bani și putere, nimeni nu mai dă doi bani pe un sărac care piere. În țara aceea, în care lumea se visează preafericită, viața unui om fără bani nu valorează nici cât o monedă ruginită. Și, astfel, strivind numeroase vieți, cei puternici și isteți au reușit să construiască o cale pe care sufletele să o poată lua ușor la vale. Căutând doar ce le e cu priință și călcând peste cei aflați în suferință, cu declarații bune și intenții rele, oamenii au pavat drumul către iad, care, ce oroare, trece chiar prin pământul binecuvântat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *