Ați remarcat cum turuie Donălduț, cum te învârte și amețește, mai-mai să cazi în plasă?
E atât de simpatic atunci când face asta, încât, când îl aud, mă gândesc dacă n-ar prinde bine un Extraveral. Dar, cum el vorbește astfel mereu, ar însemna să înghit, în următorii patru ani, mult prea multe calmante, așa că mă răzgândesc. Și sper că nu va rămâne atâta timp în casa aceea, pe care a înnegrit-o cu prezența lui! Doamne ajută și păzește-ne, să nu stea prea mult, căci „vizitele scurte sunt cele mai plăcute“. Se spune că „vântul adună norii și tot vântul îi risipește“, iar cum vânturile istoriei sunt imprevizibile, cine știe, poate se luminează curând.
Revenind la cum articulează Donălduț. Așa ceva se întâmplă în copilăria joasă, când micul individ, care nu a învățat nici să deosebească dreapta de stânga, minte de îngheață apele, încercând să-i înșele pe adulți, pentru a obține de la ei ce își dorește. Doar că persoanele mature își dau seama. Adică, nu poți să ameninți o țară și să spui că vrei să furi o parte din ea pentru securitatea lumii. Păi, cum, teritoriul vizat nu face parte din lumea a cărei securitate spui că intenționezi să o garantezi? Și, mai mult, te aștepți să fii crezut, după ce declari că îți pasă doar de tine și te lepezi de lume, nu de Satana, dând-o pe mâna Întunecimii sale, cu care te aliezi. După ce faci pact cu dușmanul și începi să îi arunci hălci peste gard, ba chiar îi deschizi poarta, să se înfrupte singur, vrei să fii considerat prieten?
Evident că nu te crede nimeni, Donălduț. De aceea, este bine să aștepți, să te faci întâi mare, să deprinzi și tu niște repere morale și, apoi, poți să stai la masa celor adulți și să discuți cu ei. Învață să vorbești ca ei, să te porți ca o persoană cu adevărat mare, și vei fi considerat ca atare. Sau poți să tolocănești, cât vrei, în continuare, dar trebuie să știi că lumea aceasta nu mai pune preț pe vorbele tale.
Acest text este un pamflet și trebuie abordat ca atare.