La o postare recentă de pe Facebook, am primit, mai devreme, două comentarii corelate, fiind unul după altul și de la aceeași persoană. O să răspund aici, deoarece abordez idei care circulă destul de mult în anumite cercuri. Comentariile, la care m-am referit, sunt citate mai jos:
„Eu nu mă pricep la politica dar nu înțeleg de ce este criticat așa Trump. Cum sa aperi un om din fata armelor? Adică să trimiți tineri nevinovați sa se lupte pentru Ucraina?“
„După părerea mea a făcut foarte bine că s-a retras și așa ar trebui sa se retragă și Europa.Nu sa ia copiii noștri să-l apere pe Zelenski. Zelenski ar trebui să facă pace. Ar fi cel mai simplu.“
Analizez aceste citate, în continuare, pe fragmente.
„Eu nu mă pricep la politica“.
Dacă o persoană nu „se pricepe“ la politică, nu e nimic, există oameni care știu și își împărtășesc cunoștințele pe internet, inclusiv pe această rețea socială, oferind explicații în mod documentat, argumentat și ușor de înțeles, pentru cei care nu știu. Mihai Răzvan Moraru și Marco Badea sunt doar două exemple, în acest sens. Și este bine să te informezi din surse corecte, pentru că, altfel, înțelegi și tragi concluzii greșit.
„nu înțeleg de ce este criticat așa Trump.“
Informarea din surse precum cele menționate mai sus ajută mult pentru înțelegerea a ceea ce se întâmplă în prezent.
În ceea ce îl privește pe Trump, la momentul actual, pe scurt spus, este criticat deoarece nu mai oferă ajutor Ucrainei, pacificarea fiind, pentru noul președinte de la Casa Albă, un pretext pentru a împărți și utiliza țara victimă, împreună cu agresorul. Deși, acum vreo 30 de ani, SUA a semnat un document prin care s-a angajat să garanteze Ucrainei securitatea și integritatea teritorială, după ce a convins-o să își cedeze armamentul nuclear, a cărui existență ar fi ținut Rusia departe. Trump nu mai livrează nici măcar acele informații care îi ajutau pe ucrainieni să se apere de bombele care, dacă nu le curmă viețile, le aduc tortură, teroare, plus distrugerea condițiilor și resurselor de trai necesare. Cu alte cuvinte, prin refuzul de a oferi un ajutor vital, cu care era dator, Trump a trimis la moarte sau suferință nenumărați oameni. Asta, pe termen scurt; pe termen mediu, decizia lui Trump poate precipita căderea Ucrainei, care este scutul Europei, mai ales al acestei zone estice, în care se află și România… Ceea ce înseamnă că, pe termen lung, viitorul nu „sună bine“ pentru noi, dacă nu vrem să ne gândim acum la cei de lângă noi. Totodată, abandonarea celui atacat transmite o lecție pentru invadatori, aceea că pot ataca pe cine vor, pentru că nu mai există apărători. Și nu se știe cât de departe pot merge lucrurile și cum ne-ar fi afectate viețile…
„După părerea mea a făcut foarte bine că s-a retras și așa ar trebui sa se retragă și Europa.“
Dacă ar fi vorba de propria țară, de propria familie sau de propria persoană, oare cum ar pune partea vătămată problema? Ar fi bine ca victima să fie lăsată fără apărare? E „foarte bine“ să lași să fie omorâți oameni, deși îi poți salva? Nonintervenția, când există posibilitate, înseamnă complicitate, inclusiv Scriptura susține asta.
„Cum sa aperi un om din fata armelor? Adică să trimiți tineri nevinovați sa se lupte pentru Ucraina?“ „Nu sa ia copiii noștri să-l apere pe Zelenski.“
Când e menționată apărarea Ucrainei, când a lui Zelenski… Deci, nu e clar ce este adus în discuție, omul sau țara.
În fapt, nu intră în discuție președintele Ucrainei, care, la declanșarea războiului, putea să plece, să își scape viața, nu să și-o riște și chinuie permanent. E vorba nu de un om, ci de o țară, suverană, recunoscută internațional, care a fost atacată de Rusia în februarie 2022. O țară care, normal, a reacționat apărându-și teritoriile și cetățenii. Cetățeni care au fost atacați și decimați pe orice cale, iar, când au ajuns fizic sub puterea invadatorilor, au fost violați, torturați, uciși și capturați, pentru că așa procedează rușii pe unde ajung și așa au acționat și în România, după Al Doilea Război Mondial. Ca fapt divers, sunt vreo 20.000 de copii ucrainieni furați de ruși – o nimica toată, pentru cei cărora statisticile nu le spun nimic, iar totul e bine, când copiii lor sunt bine, căci ai altora nu contează.
Pentru Ucraina, războiul acesta este unul de apărare, iar acolo mor, luptând, tineri care sunt nevinovați de acest război, ca și cei din țările vecine, pe care le apără cu viețile lor. Nu doar tinerii din alte țări sunt nevinovați, ci și cei ucrainieni. Iar ideea că ar trebui să lupte „copiii noștri” pentru Ucraina, e una falsă și fabricată în Rusia, care mizează pe faptul că oamenii se tem de război și pierdere, mai ales de persoane dragi. Nu a fost și nu este vorba de așa ceva, cu atât mai puțin „să ia“ cineva copii și tineri români, să îi trimită în război! Cine să îi ia și pentru ce? Nu au nevoie ucrainienii de tinerii și copiii noștri, care, oricum, sunt nepregătiți, în comparație cu resursa lor umană. Vecinii noștri de altele au nevoie, pentru că, în războaiele actuale, nu mai sunt necesare doar trupe sau tancuri, ci și alte resurse, precum informații și tehnologie avansată. Dar, dacă Ucraina va cădea, posibil, va experimenta România coșmarul actual al țării vecine, iar tinerii și copiii noștri vor trăi ce trăiesc ucrainienii acum, vor fi nevoiți să lupte pentru țara și viețile lor. Și nu știu dacă atunci am mai spune să stea departe celelalte țări. De aceea, nu este bine să fii indiferent când arde gospodăria de alături, căci focul se va extinde la tine.
În ceea ce îl privește pe Zelenski, are trupe speciale care să îl apere, nu a cerut de la nimeni tineri care nu au pregătirea necesară în acest scop. În plus, dacă vrea, poate pleca oricând în altă țară, în care ar beneficia de protecție; dar a dovedit, cu prisosință, că siguranța Ucrainei îl preocupă mai presus de cea personală.
„Zelenski ar trebui să facă pace. Ar fi cel mai simplu.“
Nu, asta nu e simplu, dimpotrivă, înseamnă complicații, inclusiv pentru țara noastră. Pentru Ucraina, „pacea“ dorită de Putin și, mai nou, de Trump, înseamnă capitulare și pierdere totală, nu doar a unor teritorii. Pentru că ar urma ce știu rușii să facă, pe lângă furt generalizat, viol, tortură, crimă – epurare etnică, deportări, adică inclusiv mult mai mulți copii și tineri nevinovați furați și, poate, anihilați. Implicațiile ar fi numeroase și dezastruoase pentru țara vecină, pentru că „pacea“ despre care se vorbește nu presupune garanții de securitate și suveranitate, nici promisiuni de suport pentru reconstrucție, nici referiri la despăgubiri, niciun fel de sancțiuni pentru agresor, niciun licăr de speranță că oamenii capturați vor fi returnați. Iar dacă i se pune Rusiei pe tavă Ucraina, invadatoarea învață că se poate și va merge mai departe. Așa s-a întâmplat și în Al Doilea Război Mondial – Cehoslovacia i-a fost cedată lui Hitler, cu speranța că agresorul se va opri, dar acest act de trădare și lașitate doar i-a dat curaj și i-a deschis apetitul. În plus, asta transmite și altor țări, care au dorințe cuceritoare, că pot face după cum vor cu țările mici, acestea fiind lăsate fără apărare. Și, cum România se încadrează la „căței“, nu la „câini“, solidaritatea ne-ar prinde bine.
Dar, mă întreb, de ce Ucraina trebuie să facă pace, ea a pornit acest război? Nu, nu țara vecină l-a pornit, dar propaganda țării agresoare, care nu vrea să acționeze corect, pentru încetarea conflictului, vrea să ne facă să credem altfel. Rusia este cea care trebuie să facă pace – să oprească orice atac, să se retragă, să dea înapoi tot ce a furat, de la oameni, la teritorii, să admită statutul său de agresor și să plătească despăgubiri de război. Cine a pornit acest război, trebuie să îl încheie – și să o facă acum, în condițiile care sunt în acord cu legislația internațională, nu după „bunul“ plac și propriul interes.