În copilărie, asociam lipsa de igienă cu lipsa de educație. În mintea mea fragedă, era foarte clar conturat considerentul că orice om cu educație aleasă, primită acasă și la clasă, categoric se spală, mai ales când este vorba de cei cu multă școală. Viața m-a convins însă că am greșit atunci când am crezut că toți oamenii studiați sunt curați. De-a lungul timpului, am constatat că lucrurile nu stau chiar așa, căci, de exemplu, am văzut studenți eminenți și cadre didactice universitare mâncând cu mâinile murdare.
Când am locuit în cămin studențesc, pe durata studiilor universitare, am avut o vecină care se preocupa de mâncarea pusă la fiert, pe reșoul din hol, inclusiv după ce venea de la toaletă și fără să se spele pe mâini. Bine că nu m-a invitat niciodată la masă!… Iar la biblioteca universității, dar și la alte biblioteci mai mari, am remarcat studente mâncând cu mâinile de pe cărțile care trecuseră prin nenumărate alte mâini, ba decojind și citrice cu mânuțele respective. În anumite ocazii, persoane cunoscute m-au întrebat dacă nu vreau și eu portocală, probabil gândind că mă uitam atrasă de miros, nu siderată de lipsa totală de igienă alimentară.
Hai să zic că, în situații precum cele menționate mai sus, era vorba de tineri, iar pentru aceștia poți să tragi speranță că mai învață în timp. Dar, până atunci, de ce nu au învățat, ce i-a împiedicat? Și, de ce ar face-o mai târziu, dacă, până la momentul respectiv, nu au catadicsit să o facă? Și de la cine să învețe? Căci, am întâlnit domnișoare și doamne „aranjate”, unele cu ani mulți de școală în spate, pentru care spălatul pe mâini era doar o simulare, un proces care consta în puțin clăbuc pe vârful degetelor și un jet de apă, nu mai mult de trei clipite, după care plecau tot murdare și grăbite. Unele dintre aceste femei, care dădeau semne că de igienă nu prea le pasă, erau persoane cu rol formator, la locul de muncă sau/și acasă. Deci, unde și de la cine să învețe copiii și tinerii? Părinții poate nu țin nici ei cont acasă sau nu vor să își bată capul cu cei mici, din plictiseală, oboseală sau exasperare de neascultare, cadrele didactice fac la fel la școală, iar mai târziu, de, ești prea mare și orgolios, ca să înveți chestii de astea elementare și așa ajungi, în vremuri universitare, ca exemplu de nespălare. Bineînțeles că și la facultate se poate să înveți, dar depinde și acolo cu cine ai de-a face și îți place. Căci, dacă prietenii se spală când îi plouă, iar la cursuri sau evenimente universitare vezi că ditamai profesorul se hrănește cu mâinile murdare și proful acela îți place, data viitoare, când ți se va spune să te speli pe mâini înainte de a ciuguli mâncare, o să poți invoca o personalitate care se alimentează cu mâinile necurate. De unde să învețe generațiile tinere? De la televizor, din filme? În filme, ce să mai spun, oamenii nu se spală nici măcar pe mâini când ajung acasă, intră pe ușă și merg direct la frigiderul din care se servesc cu diverse sau se aruncă, evident cu hainele de pe stradă, ba chiar si cu încălțările, în pat ori pe o canapea. Iar când au musafiri, îi întâmpină atingând persoane și obiecte, iar apoi, fără să se spele pe mâini, continuă să pregătească masa. Deci, din producțiile cinematografice, exclus. Cum și filmele te încurajează să nu chinui mâinile cu apă și săpun, asta rămâne fixat ca fiind ceva bun.
Iar când, bolnav fiind, ajungi prin spitale, vezi cum cadrele medicale (adică tocmai acele persoane care ar trebui să fie pionieri în educația sanitară) iau normele de igienă într-o doară, dau de pământ cu protocoale, răspândind, cu nonșalanță, temutele infecții nosocomiale sau virusuri mortale. Dacă și personalul medical ia germenii în joacă, iar procedurile cu meargă-treacă, chiar dacă asta înseamnă pierdere de vieți, tu, ca om de rând, chiar educat fiind, ce să mai înveți?
Da, influențe rele sunt câtă frunză și iarbă pe acest pământ, dar de cele bune, te rogi să se adune… Totuși, chiar dacă nu te-a învățat nimeni până la maturitate, puteai să o faci singur, pentru că, atunci când treci la calculator, se poate accesa ușor orice informație necesară, inclusiv de natură sanitară. Ai fi avut cum, iar dacă nu ai făcut-o până acum, sub diverse pretexte, o să te învețe virusul care ne-a apărut în viață și căruia nu putem să-i facem față decât urmând normele de igienă. Cine nu a învățat în vremuri bune să se spele, acasă ori la școală, va învăța singur, în vremuri grele, dacă nu vrea să aibă de-a face cu această boală. Deși, mă tem că aceia care nu au ținut cont de normele sanitare, vor proceda la fel în continuare, iar pericolul exemplului greșit este mai ridicat, atunci când vine vorba de persoane cu studii și slujbe universitare. Și, dacă acestea activează în domeniul medical, se adaugă și un risc crescut de contaminare, cu potențial fatal.
Educația singură nu cred că ajută – pe lângă știință, mai e nevoie de voință, puțin bun-simț și un dram de conștiință. Cine le are pe toate, are și mâinile curate!
P.S. Nu toate persoanele cu studii universitare au o igienă precară, dar situațiile relatate chiar sunt preluate din realitate. Iar dacă, din acest punct de vedere, ar fi să povestesc tot ce am constatat, aș avea multe de notat.