De câteva zile, în România, măștile nu mai sunt obligatorii în spații deschise neaglomerate, dar destul de mulți români, mai ales în anumite orașe, nu se grăbesc să renunțe la protecția acestora. Cei care încă poartă măști în aer liber o fac nu pentru că au stres post-traumatic, așa cum s-a scris1Unele persoane se tem să renunțe la mască. Psiholog: Pandemia a creat trăsături specifice stresului post-traumatic, deşi poate fi vorba și de așa ceva, ci pentru că sunt conștienți că pericolul nu a trecut și nu vor să fie victime. În plus, poate că nu au încredere în datele furnizate și măsurile luate de autorități, se simt sau chiar sunt vulnerabili, iar modul în care mulți compatrioți aleg să se poarte în spațiul public nu îi încurajează să renunțe la mască.
Din păcate, autoritățile și presa au ales să comunice „marea eliberare“ de parcă, deja, de la o zi la alta, nu se mai moare. Iar asta îi incriminează și vulnerabilizează pe cei care aleg să poarte masca, aceștia fiind prezentați ca unii care o fac nu pentru a se proteja de un pericol real, ci de o nălucă rătăcită prin mințile lor traumatizate de pandemie. Da, e de înțeles că poporul care vrea „pâine și circ“ nu poate să mănânce coltucul și să urle în arenă cu mască pe față și, atunci, s-a legiferat în favoarea dezgolirii chipurilor. Dar nu legiferarea e marea problemă, ci modul în care a fost comunicată. Era mult mai bine să se anunțe că măștile devin opționale în spații deschise, nu să se lanseze mesaje de tipul „fără mască în aer liber“, căci unii înțeleg că musai fără mască trebuie să umbli, altfel ești o persoană ostilă sau nebună. Nu trebuie, ca persoană cu autoritate sau cu influență, să spui sau să sugerezi că măștile au devenit deja inutile în anumite contexte, în condițiile în care nu există informații categorice în acest sens. Triumfalismul de acum, prematur și nejustificat, ar putea avea urmări nedorite, dar posibil bănuite.
Zilele trecute a apărut o știre în care se menționa că niște turiști, care se plimbau cu barca, au vrut să își facă un selfie și au trecut toți pe aceeași parte a bărcii. Bineînțeles că barca s-a scufundat, iar unii pasageri au decedat2Selfie transformat în tragedie. 7 turiști au murit înecați în Indonezia. Universul are legile lui, care nu țin cont de mofturile noastre. Noi trebuie să ținem cont de aceste legi, nu ele de noi. Dacă, de dragul distracției și inutilei autoexpuneri, uiți de legile fizicii și de faptul că ești, totuși, înconjurat de ape și foarte probabil fără vestă de salvare, s-ar putea să mori. După cum dacă, tot de dragul distracției sau al relaxării, ignorând legile sanitare și că în jur mai există Covid, trecem toți de partea celor fără mască, dat fiind că suntem toți în aceeași barcă, s-ar putea să ne răsturnăm, iar cei mai vulnerabili și puțin asigurați își vor pierde viețile. Nu de alta, dar și anul trecut, în vară, erau cifre încurajatoare, iar barca s-a întors cu fața în jos… De altfel, „fostul ministru al Sănătăţii, Nelu Tătaru, afirmă că portul măştii de protecţie este necesar în continuare, în unele zone, întrucât şi anul trecut a existat o perioadă de relaxare, dar a venit valul doi al pandemiei.“3Nelu Tătaru: O pandemie durează un an şi jumătate-doi şi are 3-4 valuri. În măsura în care vom avea o imunizare de 50-60% putem spera într-un val 4 uşor. Şi nu doar la noi există astfel de povești de glorie și decădere. Taiwan a fost un model de succes în gestionarea crizei sanitare determinate de Covid-19, iar acum se luptă cu un adevărat focar4Taiwan was a Covid success story. Now it’s fighting its biggest outbreak.
Războiul actual nu s-a încheiat, virusul nu a depus armele, ci a extins frontul și a venit cu multe clone, mai „competente“ decât versiunea-mamă. Iar cum masca este practic un scut, dacă ești în război, nu trebuie să renunți la apărare. Atât timp cât mai există spitalizare și se moare din cauza devastatorului virus, riscurile există și fiecare se protejează cum găsește de cuviință. Dacă porți mască, nu pierzi nimic, dar, dacă nu o porți, riști să pierzi totul, cel puțin aici. Așa că, să renunț la mască atât de curând, nici nu îmi trece prin gând.
- 1
- 2
- 3
- 4