Dacă e să fim trădați, măcar să știm – din timp!

În prima zi a acestei luni, citeam, în Ziarul financiar1În sfârşit o veste bună. Rafila: Cred că vom avea o vară cu condiţii de normalitate şi cu restricţii extrem de puţine, o declarație a domnului ministru Alexandru Rafila: „Opinia mea este că vom avea o vară cu condiţii de normalitate şi cu restricţii extrem de puţine, dar, repet, acest lucru trebuie luat cu rezervă pentru că atunci când discuţi de o boală transmisibilă cu un virus nou, deja împlineşte trei ani în curând, dar totuşi este încă nou, nu poţi să faci decât presupuneri.“ Deci domnia sa menționa că este posibil ca, în vară, adică peste câteva luni, să avem restricții, e adevărat, „extrem de puţine“, dar existente. Iar după numai câteva zile, au fost ridicate toate. Ce s-a întâmplat atât de spectaculos în doar o săptămână? Cât de mult s-au schimbat datele în timpul acesta foarte scurt? Pentru că bănuiesc că hotărârile se iau pe baza unor informații certe – ori cel puțin așa ar trebui. Sau nu? Se merge pe „decât presupuneri“? Ori e vorba de conformare față de ordinele persoanelor ierarhic superioare, chiar dacă nu există justificările necesare? Sau de solidaritate cu deciziile colegilor guvernanți, chiar dacă studiile, expertiza și interesele lor sunt străine de sănătatea publică? Asta înțeleg eu din ceea ce a declarat domnul ministru Rafila, atunci când a fost întrebat de ce s-a renunțat brusc și nu treptat la restricții: „E o întrebare la care nu am răspuns foarte concret, dar și eu sunt solidar cu decizia Guvernului României de a nu prelungi această stare de alertă.“2Rafila, întrebat de ce restricțiile anti-COVID au fost ridicate deodată și nu treptat: „E o întrebare la care nu am răspuns foarte concret” Știi că nu e bine, pentru că ai făcut niște declarații și „o serie de propuneri pentru ridicarea etapizată a acestor restricții.“, dar te conformezi. Deși responsabilitatea este pe umerii tăi, ca ministru și specialist în domeniul sănătății. Nu te poți disculpa, nu poți spune că nu știi și că ai fost solidar, pentru că nu ești în armată – și nici acolo nu funcționează scuzele de acest fel.

Într-o destul de recentă conferință de presă, domnul ministru a declarat: „utilizarea măștii în exterior și în interior nu va mai fi obligatorie. Este necesară, dar nu va mai fi obligatorie, ci vom emite recomandări în acest sens.“ Deci, deși masca este necesară, s-a găsit cu cale să nu mai fie și obligatorie. „Ne regăsim încă în situația unei transmiteri comunitare, cu toate că a scăzut semnificativ numărul de cazuri. Cifrele din ultima vreme ne îndeamnă să fim prudenți.“3Ministrul Sănătății detaliază măsurile de relaxare aplicate de mâine: Purtarea măștii la interior și la exterior va fi doar recomandată, nu obligatorie. La intrarea în România nu va mai fi cerut certificatul electronic Covid. Cei ce ar trebui să stea în izolare nu vor mai fi verificați. Și de ce nu sunteți? Dacă nu au fost prudenți conducătorii, de ce ar fi „oamenii de rând“? Iar în ceea ce privește cifrele, pare-se că sunt pe trend descendent, ca să nu mai fie necesară prudența oblăduitorilor.

Există motive de îngrijorare, dar nu luați măsurile necesare. Vedeți lupii cum țopăie pe lângă pășune, adică o situație care presupune prudență, și, deși este de datoria voastră să oferiți protecție, concediați câinii și dați drumul turmelor, lăsând oile în paza unui bun-simț pe care multe nu îl au. Iar dacă voi, în calitate de „păstori“, nu vă faceți datoria de a proteja, nu manifestați prudență, deși apreciați că situația o cere, de ce ar face-o ele? Dacă voi, care aveți date și responsabilitate, nu faceți ceea ce trebuie, de ce ar proceda „oile“ altfel?

Cum ar fi ca o ambarcațiune să fie lăsată pe mâinile pasagerilor, pentru că personalul, în frunte cu domnul comandant, abandonează responsabilitățile? Cam asta se întâmplă în situația de față. Dați ambarcațiunea în larg, la ape adânci, și o lăsați în grija călătorilor, urmând să vă limitați la recomandări, deși o atitudine prudentă presupunea să se evite asta.

Da, vorbesc singură și mă cert cu „morile de vânt“. Pentru că, dacă aș încerca să discut cu domnul ministru Rafila, probabil că aș primi răspunsuri de tipul „Altă întrebare“4Pacienții cu fibroză chistică protestează pentru a 9-a săptămână în fața Ministerului Sănătății. Rafila, întrebat când va fi decontat tratamentul lor: Mi-ați pus și săptămâna trecută aceeași întrebare și m-ar trimite, astfel, „la plimbare“.

Pentru unii, acest articol ar putea să pară ceva în genul „Țara arde, iar babele se piaptănă“. Adică, război la graniță, refugiați în țară, iar tu o ții langa cu restricțiile. Da, țara se confruntă cu niște riscuri și cu niște crize majore acum, dar asta nu înseamnă că, în raport cu pandemia care nu s-a încheiat, trebuia acționat inconsecvent, iar responsabilitatea – pasată către cetățeni care o au sau nu. Pentru persoanele vulnerabile, această suspendare abruptă, neanticipată, a restricțiilor, ridică multe probleme, atât în accesarea unor servicii medicale, cât și în viața socială. În anumite localități, chiar și în starea de alertă, masca era purtată de foarte puțini, iar în diverse circumstanțe, trebuia să pledezi în fața celui cu care interacționai, pentru purtat mască. De exemplu, mersul cu taxiul: trebuia să soliciți șoferilor să își pună masca, iar unii te refuzau, alții și o puneau în bătaie de joc doar pe gură, cei care chiar o purtau cum trebuie fiind rari… Dar și la unii dintre aceștia se vedea lehamitea. Iar acum, nici pe aceștia puțini, în orice alt domeniu, nu știu dacă te mai poți baza, pentru că dacă au făcut de teamă, din interes și cu silă, nu înseamnă că o vor face și din responsabilitate sau cu milă. Dacă ai probleme cu frigiderul sau la centrala de gaz, reparatorul care stramba din nas când îi spuneai de mască, acum îți va spune direct „pas“. Chiar şi asistenta aceea, cu care negociai să își pună mască și mănuși, poate să îți râdă în față. Să nu mai spun că, pentru rețetă, va trebui să te duci la cabinetul medicului de familie, unde va fi, bineînțeles, aglomerat, pentru că mai sunt mulți ca tine, ca să primești bilet de trimitere la medicul specialist, ca să te duci la consult, ca să îți dea rețetă și scrisoare medicală, ca să obții, în sfârșit, medicația necesară. A, trebuie să menționez și că unele companii și-au anunțat clienții că îi așteaptă fără restricții… Bineînțeles că mai este și povestea nepoveste cu studenți, cursuri și locuri de cazare, cu haosul care confruntă acum instituțiile universitare. Și câte și mai câte, mai multe nevrute, decât vrute.

Oricum, această mutare neașteptată pe harta pandemiei spune mult mai multe (și nu de bine), chiar corelat cu acele crize care ne îngrijorează cel mai mult în prezent. O capitulare neanticipată este neliniștitoare. Așa s-ar acționa și în caz de război? Armistiții bruște, fapte care contrazic vorbele, recomandat armatei să lupte și populației să se înroleze și, eventual, mizat pe bunul simț al invadatorilor? În astfel de situații, fiecare se va apăra pe sine, în baza recomandărilor, iar guvernanții se vor uita, mâncând popcorn?

…Consecvență, predictibilitate, responsabilitate? Ioc, pentru asa ceva nu-i loc. Te poți culca într-o țară și să te trezești în alta. Și ce să faci când ai astfel de conducători? Ce să faci? Ce să faci când ți se îneacă speranțele toate? Pașaport și bagaje, poate? Exact… Să nu ne mai mirăm și să nu mai condamnăm, când unii au trecut deja la fapte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.