În ultimele zile, am văzut, pe rețelele sociale, comentarii răuvoitoare, având ca țintă grupurile vulnerabile și, în mod deosebit, persoanele în vârstă. Oamenii care comentează în acest mod (dacă pot fi numiți oameni!…) nu au părinți, bunici, unchi, mătuși? De obicei, ne referim, la membrii familiei și la rude, ca fiind „cei dragi”. Persoanele care comentează astfel nu au ființe dragi? Întreb, pentru că nu pot să îmi explic o atitudine față de vârstnici de tipul „Și-au trăit traiul, și-au mâncat mălaiul”, iar față de bolnavi – „Oaia care nu-și poate purta blana, s-o mănânce lupul”…
Oameni care, din punctul meu de vedere, chiar fac umbră pământului degeaba sau au existențe de-a dreptul toxice, comentează cu privire la persoanele vulnerabile că oricum nu (mai) sunt utile, mai bine dacă mor și noi ne vedem de viață, nu să trăim limitați din cauza lor. Și asta în condițiile în care, foarte posibil, unii dintre acești comentatori trăiesc în casele și pe veniturile ființelor de care nu dau semne că le pasă ori aceste ființe au grijă de copiii lor, în timp ce ei stau pe telefon să butoneze asemenea texte. Cei vulnerabili sunt percepuți ca niște piedici în calea libertății și fericirii personale, vezi bine amenințate de regulile instituite pentru conviețuirea socială pe timp de pandemie. Oameni care, în general, nu țin cont de reguli și de cei din jur, pentru care nu contează decât ce obțin pentru ei înșiși în prezent. Care consideră că așa cum sunt și trăiesc ei este bine, că totul li se cuvine, care se cred întotdeauna departe de moarte, căci, orice s-ar întâmpla, nu îi va atinge nicio amenințare, pentru că ei pică întotdeauna în picioare. Viitorul nu îl știm, dar știm că acțiunile din prezent au niște efecte, iar dacă noi cultivăm obiceiuri defecte, ignorând sau sfidând riscurile și avertizările, nu putem să ne așteptăm la o viață bună, pentru că, după cum spune un vechi proverb, „semeni vânt, culegi furtună”. Cei care, zilele acestea, comentează pe rețelele sociale, cu lipsă de respect și empatie, o fac într-un mod care sugerează că se cred invulnerabili în fața noului coronavirus, că măsurile actuale sunt luate doar pentru alții, iar ei fac niște sacrificii inutile pentru propriile persoane. Asta înseamnă că respectivii nu știu ce înseamnă să respecți dreptul altora la viață și, mai mult, chiar dacă stau toata ziua cu un ecran în față, nu au priceput că, deși actualul virus presupune un risc mai mare de deces pentru anumite persoane, nici ei nu sunt străini de amenințare.
Cei care cred că pică întotdeauna în picioare, riscă să iasă din criză cu ele înainte. Se spune că „prostul moare de grija altuia”, dar s-ar putea să moară și dacă nu are această grijă. Pentru că, nu de puține ori, individul care crede că pentru alții sapă își sfârșește viața-n groapă.