Cine este cu pricina? Igiena, bat-o vina!

Au apărut, în contextul actualei pandemii, numeroase știri care vizează creșterea numărului de cadre medicale diagnosticate cu Covid-19. Dincolo de lipsa de echipamente și de managamentul abuziv sau defectuos, în anumite cazuri, cred că este și vina celor care activează în sistemul medical. Să fim onești, de câte ori, în perioada anterioară acestei pandemii, în situația în care ați avut de-a face cu cadre medicale, ați remarcat că acestea se grăbesc să se spele pe mâini, să se dezinfecteze sau/și să își pună mănuși, când abordează un pacient? Evident, nu mă refer la intervenții chirurgicale, la sălile de operație, căci acolo e o altă situație. Am în vedere doar proceduri uzuale, situații mai apropiate de cele „normale”, în respectivul sistem.

Chiar și la ORL, există medici care trec de la un pacient la altul sau vin cu mâinile de pe stradă, fără să facă o minimă igienizare (știu ce spun, din proprie experiență). Și, în acest mod, pun mâinile pe fața celui consultat, deși nu doar actualul coronavirus are năravul de a se transmite prin contact mână-față, mai există și alți germeni cu astfel de preferințe. Inclusiv când fac investigații minim invazive, unii medici se poartă astfel, acționând fără mănuși, fără igienizare, iar dacă își pun mănuși, îi poți vedea că umblă cu ele pe telefon, pe tastatură, pe clanțe sau pe cine mai știe ce, căci își aduc aminte că trebuie să mai facă o oarecare treabă. Iar dacă nu le spui, nu și le schimbă.

Eu am făcut diverse remarci legat de igienă, în funcție de context, chiar la fața locului, iar în anumite cazuri am avut feedback pozitiv. În alte situații, a fost în zadar, căci am primit răspunsuri de tipul „Nu vă bag mâna în gură și nici gura nu e sterilă” sau „Microbii nu circulă chiar așa” ori „Ce, vă e teamă de ăia?” (cu referire la virusurile hepatice). Iar la un incident recent, „Este vorba de flora dv.”, deși mâinile respectivului medic aduceau pe mine nu știu câte rânduri de floră care numai a mea nu era. Iar acesta din urmă, când i-am spus că nu e vorba doar de flora mea, ci și de alte „florecele”, având în vedere că a pus mâna și pe alți pacienți înainte, fără a se igieniza, i s-a suit remarca la cap și mi-a zis că nu mai îmi finalizează investigația, având în vedere atitudinea. Bineînețeles că mi s-a suit și mie la cap, când am auzit asta, căci plăteam ce făceam, fiind la privat, mă programasem cu săptămâni înainte, mă trezisem de la orele 3.00, ca să fiu gata la timp, dat fiind că abia trăgeam de mine și, în ciuda faptului că mă simțeam rău, am reușit să ajung la programare, la timp. Ca să nu mai pun la socoteală și cheltuiala drumului, căci era vorba de transport interurban, pe câteva sute de kilometri, două persoane, nefiind capabilă să gestionez singură acea deplasare. Deci, explicabil, dar nu scuzabil, mi-am pierdut și eu răbdarea și i-am comunicat, cu un ton nițel mai ridicat, că, dacă nu termină investigația, nu plătesc nimic. Eu nu mi-am asumat atât de mult efort și atâta cheltuială, ca să primesc o ușă în nas, pentru că am avut îndrăzneală să solicit ceea ce, oricum, este după rânduială. Până la urmă, e vorba de trupul meu. Astea spuse, în cele din urmă, a revenit asupra deciziei – nu s-a spălat, nu și-a pus mănuși, dar măcar a dezinfectat cu spirt zona, iar eu am încercat să mă calmez. Am menționat de dezinfectat cu spirt, pentru că omul nu intenționa să facă nici asta. Ulterior, am scris conducerii respectivului centru medical despre toate pățaniile mele cu acel medic, inclusiv despre investigarea incompletă, și, lăudabil, am avut un feedback pozitiv.

Da, ca persoană cu probleme medicale cronice, am fost nevoită să „umblu prin doctori”, iar ceea ce am văzut, din perspectiva regulilor de igienă, nu prea mi-a plăcut. Și asta nu doar la stat, ci și la privat, pentru că sunt aceiași oameni sau formați „la umbra” acelorași oameni. De aceea, nici cei care vin din spate nu cred că vor ajunge prea departe, din acest punct de vedere. La ce să te aștepți de la niște studente „mediciniste” care își pun gențile pe jos la toaletă, iar, apoi, când ajung în spațiul în care locuiesc, o pun poate pe pat sau chiar pe masa pe care vor mânca! Gestul cu geanta pe jos la toaletă este cât se poate de real și, având în vedere că foarte multe doamne își pun gențile acasă pe unde apucă, inclusiv pe masă, am dedus restul… Sau ce pot învăța rezidenții de la medicul care îi cordonează, șef de secție, când îl văd pe acesta cum mănâncă fără să se spele pe mâini, după ce a pus acele mâini nici el nu mai știe pe cine sau pe ce, dar sigur pe câteva clanțe, atinse de nu știu câți oameni.

Ce ar fi de reținut din ce am spus? Există destui medici certați cu igiena și pentru care, în general, regulile sunt opționale. Nu toți sunt așa, dar sunt mai mulți decât este necesar pentru a face în dar câteva spitale indisponilizate și așa șubredului nostru sistem de sănătate, cum s-a întâmplat în contextul actual. Iar pacienții au un comportament obedient, slab spre deloc revendicativ sau protestar, ceea ce încurajează cadrele medicale la neschimbare. Eu am cerut asistentelor, și când am fost în spital, mănuși, la recoltare, propunere pe care au întâmpinat-o, este adevărat, cu mare mirare. Ceea ce spune multe despre cât de des primesc o asemenea solicitare… Din păcate, o atare stare de fapt îi plasează pe pacienții care doresc normalitate într-o sferă de nedorită indezirabilitate pentru respectivele cadre medicale. Ce, ne găsim noi mai cu moț? Ceilalți cum tac și acceptă?

Pacienții tac și pentru că asumarea dreptului de proprietate asupra propriului corp și solicitarea unui climat sigur este un demers perceput de unele cadre medicale ca o formă de subminare a drepturilor suveraniste, feudale, cu care acestea s-au obișnuit. Dar avem drepturi, nu doar ca oameni liberi și pacienți, ci și în calitate de consumatori – atunci când am comandat și plătim un serviciu, trebuie să îl primim integral și în condiții de siguranță, iar dacă nu am plătit personal, o face statul pentru noi, ceea ce reprezintă, totuși, o plată. Însă atitudinea pacienților poate fi explicată nu doar prin teama de autoritate și de sancționare, ci și prin aceea că, la rândul lor, mulți dintre aceștia nu dau doi bani pe regulile sanitare. Poate că această pandemie va aduce schimbări în cadrul legislativ și în managementul sistemului medical, dar și în mentalitățile și atitudinile celor care interacționează în acest sistem, astfel încât situații de tipul celor relatate și referiri mediatice cu multe cadre medicale contaminate, în alte posibile epidemii/pandemii, să nu mai existe. Dar nici cu pacienți care mor pe capete în spitale și nu din cauza propriilor probleme medicale. Poate, astfel, criza aceasta va aduce o rezolvare, măcar parțială, și pentru binecunoscutele și mult temutele infecții nosocomiale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *