Declarațiile unei doamne doctor au fost foarte mult analizate și criticate zilele acestea. Surprinzător și impardonabil de mult, dându-i apă la moară și făcându-i vizibilitatea mult mai ușoară, oferindu-i, astfel, fără doar și poate, mult dorita popularitate.
În acest context, mă tot întreb și nu reușesc să înțeleg, de ce oare au fost lăsate „să treacă“ nestingherite declarații anterioare oarecum similare. Căci au mai apărut în presă aberații debitate de diverși medici sau derapaje profesionale, iar reacții fie nu au existat, fie au fost categoric mai reduse. De exemplu, nu s-a „prins“ și aprins niciun jurnalist, când medici foarte vizibili au pus semn de egalitate între grăsimile saturate și cele nesaturate sau au oferit informații eronate, referitoare la intoleranța la gluten. Ori când au sugerat, fără necesare nuanțări și limitări, că omul poate sta nemâncat timp îndelungat. Au mai comentat unii muritori de rând „pe la colțuri”, dar atât. Afirmațiile respectivelor și respectatelor celebrități pot fi considerate, de asemenea, dăunătoare. Da, efectele nu au fost imediate și „la scară mare“, dar fiecare viață contează și, în timp ce o pandemie trece, celelalte boli rămân, astfel încât putem vorbi de efecte pe termen lung, care, cumulate, pot genera daune chiar mai însemnate decât cele provocate de vedeta momentului. Nu mai vorbim de situațiile în care sunt recomandate în presă tot felul de „medicamente homeopate“ și alte remedii ciudate. De ceea ce se întâmplă în cabinete, nu mai vorbim, pentru că România nu a apărut inexplicabil pe podiumurile corelate cu diverse afecțiuni… Iar dacă ne raportăm strict la actuala pandemie, să nu uităm că s-a tot experimentat și inovat, că și alți medici au spus enormități despre „covid“ și au vorbit de „protocolul lor“, că, mai ales anul trecut, unii spuneau ceva, iar alții comentau că este greșit și de aceea oamenii mor, că același specialist se „sucea“, de la o zi la alta. Ce e deosebit în discursul doamnei? Este vorba doar de o manifestare condensată, paroxistică și stridentă a unor tare, care, în sistemul medical din țara noastră, nu sunt deloc noi sub soare. Iar această declarație o fac nu prin inspirație, ci în baza celor auzite, citite și pățite.
În opiniile unor critici, doamna doctor, cea intens și îndelung contestată, a declarat cumva că se orientează după auz, dat fiind că acordă consultații și fără prezența în cabinet a pacientului, prin mijloace de comunicare la distanță. Dacă doamna chiar a susținut asta, într-un fel sau altul, totuși, nu este singurul medic care se încrede în propriile simțuri și se mândrește cu ele. În domeniu, există destui profesioniști care își dau seama „de cum intră pacientul pe ușă“, dacă acesta are sau nu probleme medicale ce țin de competența sa declarată – „dintr-o privire“! Și nu renunță la propria opinie nici atunci când, sub aceeași privire, cad documente medicale care spun cu totul altceva. Dacă rezultatele investigațiilor îi contrazic, le contrazic și ei, chiar dacă e vorba de un întreg dosar – negrul devine alb, dacă îl dai cu var. Mai sunt și cei care stau bine cu auzul și decid dacă o pistă este rea sau bună, după cum le „sună“.
Conservatorism, spun unii despre doamna. Nu e singura… Există medici mai în vârstă care cred că trebuie respins noul în medicină, care chiar s-au declarat reticenți față de ce învață și prezintă cei tineri la congrese, pentru că, după cum spunea în privat un medic cu prestigiu, „medicina nu se schimbă“, iar alții, chiar mai conservatori, revin la cele „naturale“ și recomandă felii de cartof „pe burtă“, în caz de colică biliară… Refuzul noilor terapii? Păi asta se practică de la vârf, dai pacientului român ce este mai ieftin, nu neapărat mai bun. De exemplu, un pacient autoimun nu poate decât să viseze imunoglobulină, în timp ce este umflat, la propriu uneori, cu cortizon.
Declinarea protocoalelor… Nu am făcut inventarul, de la mic până la mare, dar nu m-aș mira să aflu că mai mulți sunt cei care dau cu ele de pământ, pentru că le consideră praf în vânt, decât naivi care le iau în considerare. Mai ales în spitale, acolo unde, din cauza acestor abateri de la slovă, au prosperat și celebrele nosocomiale. Doamna nu poartă masca sau o poartă incorect, instigând indirect pe alții la a nu mai purta masca. Adevărat! Dar medicii care nu respectă protocoalele nu îi învață și instigă chiar, indirect, pe rezidenți și asistenți, să procedeze la fel? Iar din această perspectivă, oare nu e paguba mai mare? Doamna îi poate infecta pe pacienți în acest fel – foarte corect, asta dacă stă fără mască în prezența lor, ceea ce nu știm. Și nu este singurul cadru medical care pare sfidător în această perioadă, corelat cu pericolul „covid“. Iar pe lumea aceasta, există nu doar SARS-CoV-2, ci și alți intruși invizibili, care pun sănătatea și viața în pericol. Unii uită când nu trebuie de mască, alții de mănuși sau de spălatul și dezinfectatul mâinilor ori de cine știe ce altceva. Câte cadre medicale respectă protocoalele „la literă”, iar dacă sunt prinse „pe picior greșit“, pot spune, cu mâna pe inimioară, că e prima și ultima oară? În niciun caz nu ar putea face asta stomatologul care lucrează sau vrea să o facă fără mănuși, pentru că „pe viruși îi mănâncă bacteriile“ ori ginecologul care, de asemenea, nu poartă, căci „s-a dat cu dezinfectant“, deși, de la acele substanțe, pe domnul HPV îl doare fix în cotul pe care nu îl are. Și nici asistentele care declară, la recoltare, că „nu suportă latexul“…
Doamna doctor pune viețile pacienților in pericol. Da? Nu e singura! Căci asta se întâmplă și când când doctorul cel bun declară că pacientul e sănătos tun, deși acesta abia se târâie. Sau când bolnavul este trimis „de la Ana la Caiafa“, de la stat la privat și invers sau de pe o secție pe alta ori e pus în așteptare până moare. Sau când, pentru că medicul nu își dă seama și nu vrea să se străduiască să afle care este problema medicală a pacientului, aruncă „pisica moartă” în „ograda” acestuia, dând vina pe ipohondrie, anxietate, mâncare, lipsa de mișcare sau de amor.
Inovație? Românul s-a născut poet și inventator, iar unii medici sunt foarte creativi în domeniul lor, făcând altceva, la sfert sau jumătate, pentru că „(așa) se poate“, „instituind“ tratamente deja urmate sau experimentând și jonglând cu remedii nemaîncercate, prescriind „în mod empiric“, deși există date medicale care pot fi analizate și chiar dacă oameni mor.
Limbaj nepotrivit, așa-zis popular? Păi, să fim sinceri, nu ne confruntăm cu așa ceva foarte rar, ba, aș spune că mult mai des și mai rău decât putem tolera. Zicerile doamnei doctor sunt „floare la ureche“, pe lângă cele ale altor cadre medicale, medici și asistente, mai ales pe secții de obstetrică-ginecologie, dacă avem în vedere numeroasele referiri mediatice pe acest subiect. În cazul actual, nu a fost ofensat și agresat niciun pacient, dar experiențe anterior relatate în presă expun situații în care persoane aflate în suferință sunt abordate în mod diabolic, mai ales în contexte în care nu doar că sunt foarte vulnerabile fizic și emoțional, dar intră și alte vieți în ecuație. Evident, mă refer la nașteri traumatizante, cu privire la care presa a scris de multe ori, iar pe un anumit site, există foarte multe relatări. Și nu au fost sfâșieri in arena mediatică decât rareori, nu prea s-a auzit de interpelări și sancționări.
Publicitate mincinoasă, pentru plată cât mai „grasă“, remarcă unii critici, în cazul disputat în prezent. Păi nu doamna a inventat, dumneaei doar a exagerat, eventual. Publicitatea „dubioasă“ nu e o noutate – în fapt, „toate-s vechi și nouă toate“. În sistemul medical din România, situațiile de tipul „pe afară-i vopsit gardul, iar înăuntru mănâncă banii leopardul“, nu sunt prea rare, fie că vorbim de cadre, fie că vorbim de centre medicale. De altfel, există și un proverb, „La pomul lăudat, să nu te duci cu sacul“, adaptat foarte bine la zilele și metehnele noastre – „dar nici cu sacoșa“. Mai ales dacă e vorba de laudă de sine, pentru că aceea, clar, „nu miroase a bine“.
În ceea ce privește atitudinea de tipul „Eu am dreptate și sunt o raritate, toți greșesc, în afară de mine, eu știu și fac cel mai bine, sunt cel mai bun din țară, restul vă omoară“, este și aceasta la mare căutare și practicare.
Despre medicul pus la zid azi, și-au dat mulți cu părerea că are „mintea pe câmpii“ și spune „bălării“, ba, în postări și articole, a fost afișată, preponderent, o fotografie care a permis și chiar facilitat tot felul de comentarii insultătoare. Și cred că, în acest caz, a contat nu doar ce s-a spus și când s-a spus, ci și cine a auzit/citit, căci, acum, „covid“ este un subiect de interes general, iar internetul permite fiecărui individ să fie vocal. S-a discutat, în acest context, și despre sancțiune, inclusiv cu ridicarea dreptului de liberă practică. Dar, dacă ar intra în discuţie aceeași unitate de măsură, atât pentru vină, cât și pentru disciplină, atunci ar trebui să se aplice această pedeapsă multor specialiști, unii cu mare vizibilitate. Derapajele trebuie sancționate, dar sancționate toate, „de la vlădică până la opincă“. Dacă s-ar proceda astfel, poate cazuri precum cel dezbătut intens în prezent nu ar mai exista sau, dacă ar apărea, s-ar manifesta la proporții mai reduse. Dacă un câmp este plivit bine, slabe șanse să scape vreo buruiană, mai ales una mare.
Dacă doamna doctor este o bubă, nu este singura, ci doar una care a devenit vizibilă și indezirabilă în actualul context. În baza aceluiași sistem de evaluare, s-ar putea spune că, în sistem, este vorba de o adevărată erupție – numeroase bubițe, bube și buboaie, care poate-și transmit cumva că orice regulament este banal și totul în medicină, eventual și în viață, este opțional. Acest medic nu a apărut de nicăieri și din nimic. De undeva, de la cineva, s-a „contaminat“, a absorbit idei și tendințe. Da, anumite persoane, în anumite instituții, au format-o și au monitorizat-o, cel puțin până la un moment dat, dacă au facut-o cu adevărat. Azi e pusă la zid, dar, până acum, nu a remarcat nimeni nimic? Dacă această doamnă doctor este considerată vinovată pentru declarațiile și faptele sale, trebuie sancționați și cei care poartă responsabilitatea pentru derapajele medicului incriminat, inclusiv cei cu vină colaterală.
…Și, astfel, poate, se explică de ce doamna doctor a trecut pe la Colegiul Medicilor doar pentru o discuție, cu niciun fel de urmări pentru cariera și viața dumneaei. Cine știe, cei de acolo or fi gândit că, dacă dăm într-unul, pică doi și, până la urmă, riscăm să dăm în noi. Pentru că, este bine să fii vigilent și intransigent, dar nu doar pe vreme de criză și pe subiecte inflamabile, iar atunci când emiți judecăți, nu trebuie să umbli cu două sau mai multe feluri de greutăți. Nu poți să pretinzi că faci curat, scuturând praful unui milieu în ochi, în timp ce bagi noianul sub pat. Și, atunci, îi spui doamnei frumos „La revedere“, mai ales dacă și o parte din popor o cere. Ceilalți, care „vor capul lui Moțoc“, primesc deja consacratul răspuns „ioc“, cu promisiuni nerostite pentru o dată următoare, poate-n viața viitoare.