Am citit, cândva, o povestioară, despre un om aflat ocazional la pescuit. Respectivul nu păstra toți peștii pe care îi prindea – pe cei mici îi punea într-o găleată, iar pe cei mari îi arunca înapoi, în apă, spre marea surprindere a celor care erau prin preajmă. Când aceștia l-au întrebat de ce procedează astfel, a răspuns că nu păstrează peștii care sunt mai mari decât tigaia pe care o are acasă, pentru că nu are cum să îi gătească.
Continuarea am scris-o eu, imaginându-mi că omului cu pricina i s-a zis că peștii aceia puteau fi valorificați și într-o tigaie mai mică, dar orice sfat competent a fost lepădat, pentru că „munca mea, banii mei, peștii prinși de mine“, „știu eu mai bine“, „sunt liber să fac ce vreau“. Morala ar fi că oamenii resping ceea ce îi depășește intelectual – pentru că nu pot procesa anumite informații, le „aruncă“, în ciuda oricărui sfat informat și bine intenționat. Și asta cu urmări ce pot fi tragice uneori, pentru că anumite informații azvârlite astfel, în ciuda sugestiilor competente, înseamnă nu pierderea unor pești, ci a unor vieți omenești.
Se spune că orice poveste are un sâmbure de adevăr. Dar sâmburele poveștii de mai sus a devenit un copac uriaș în aceste vremuri. Perioadă în care mulți dintre semenii noștri leapădă ce nu pricep. „Guvizii“ sunt, pur și simplu, prea mari pentru mințile lor. Iar eu mă întreb și nu reușesc să mă dumiresc… Dacă o creatură microscopică e mai mare decât mințile acestor contestatari, cât de mici sunt aceste minți? Că sunt mici, asta este, dar de ce sunt și încăpățânate? De ce nu primesc ideile pe care cei care se pricep le oferă gratis, gata preparate? În tigaia mică, încăpea un pește mare, cu-nțeleaptă preparare. Și-ntr-o minte mai puțină, fie ea și de găină, pot intra idei mărețe, dacă bunele povețe sunt urmate cu strictețe. Cred că, în astfel de cazuri, în care mintea-i lipsă sau prea cu măsură, lipsesc și altele din „bătătură“: modestia și o inimă simțitoare care, uneori, înseamnă mult mai mult decât o minte „mare“. Pentru că acestea determină acea bunăvoință care face multe cu putință. Și, dacă ar fi existat așa ceva în actuala pandemie, multe n-ar fi fost să fie…