În ultima perioadă, au apărut în mass-media declarații liniștitoare în această privință, pe care eu însă nu le credibilizez, chiar dacă vin de la specialiști. Cred că deprinderea asta veche, de a nu lua ca atare orice spune un „om mare”, mi s-a consolidat în facultate, unde profesorii ne îndemnau să abordăm critic orice informație. Prin anul al doilea de facultate, un profesor pe care-l consideram ciudat, ne-a invitat să găsim contradicții chiar și la Eliade. Am făcut, la acea dată, o analiză de text pe capitolul trei din cartea Sacrul și profanul, iar domnul respectiv a notat lucrarea mea cu zece, un eveniment la disciplina dumnealui. Și mi-am zis de atunci, că, dacă poți găsi hibe la Eliade, atunci, la alți gânditori sau specialiști, cu atât mai mult. Iar asta mi-a fost de mare folos, mai ales în interacțiunile cu medicii și în privința oricărei alte informații din sfera medicală, dat fiind că aici este cel mai sensibil domeniu din viața mea.
De aceea, nu am bifat ca sigură informația referitoare la siguranța ambalajelor. În primul rând, nu am înțeles pe ce se bazează cei care fac aceste susțineri, cu absolvire de vina de a fi materiale purtătoare, în dreptul ambalajelor. Cei care sunt oameni de știință nu trebuie să vină cu informații fundamentate empiric, ci pe cercetare riguroasă! Mai ales când este vorba de chestiuni care vizează viața umană… În acest caz, cei care au declarat „curate” ambalajele, pot invoca studii bine realizate? Sau, măcar de curiozitate, au cercetat ambalajele din x cărucioare, înmulțit cu y supermarket-uri ori o parte din marfa achiziționată în câteva magazine de proximitate? Așa, ca să vadă la fața locului cum stau lucrurile, până la alte cercetări mai dichisite, dacă le va veni rândul vreodată! Nu au făcut, bineînțeles, pentru că, dacă făceau, spuneau.
Din câte știu eu, în magazine, pe rafturi, mărfurile sunt aranjate cu mânuțele unor angajați plătiți pentru asta. Și, dacă un angajat care face această trebușoară nu prea pune preț pe regulile sanitare sau e contaminat, sunt sigură că pot să pun ambalajele pe care le-a manipulat în frigider, fără să le spăl sau șterg cu spirt. Că doar vreau să gazduiesc bine acest coronavirus vestit. Cum să omor o celebritate!…
Da, în supermarket-uri, marfa poate fi recepționată la bax, dar nu este mereu livrată astfel. Iar în ceea ce privește mânuțele care ating marfa, am putea lua în considerare și clienții, care mai pun mâna pe produs, ca să verifice o etichetă, un preț și apoi îl pun la loc pe raft. Nu trebuie exclus nici cumpărătorul sau cel care operează la casă, alte mâini, nu se știe cât de străine de coronavirus sau de alți germeni, că mai există și alte făpturi microscopice dăunătoare, acum eclipsate. Iar în magazinele de proximitate, care nu gestionează cantități însemnate, mărfurile sunt livrate mai mult la bucată și, astfel, au trecut prin mai multe mâini – la depozit, în mașină, în magazin, la cumpărător. Pentru produsele cu grad ridicat de perisabilitate, trebuie luate în considerare și mânuțele de la producător, pentru că, în țara aceasta cel puțin, nu este totul mașinizat, cum consideră unii. În ceea ce privește susținerea că toate produsele sunt ambalate în prezent – cred că o vizită la raionul de panificație sau la un magazin de cartier, unde încă se vând franzele primite în ciudate lăzi de plastic, e suficientă pentru a combate o atare afirmație.
Deci, pentru a fi siguri că nu riscăm să stăm la masă cu un coronavirus, mai bine nu luăm ca sigure ambalajele. Și nu cumpărăm produse alimentare neambalate, dacă acestea nu vor fi preparate, mai exact, tratate termic. Cred că este mai bine să consideri că și ambalajele sunt potențial contaminate, pentru că știm de câte ori ni s-au oferit informații liniștitoare neadevărate. Parcă ni s-a spus și că virusul acesta e prea departe, ca să ne afecteze cândva, iar acum stăm în case, ca să îl ținem departe. Și degeaba stăm în casă, dacă, atunci când ieșim pentru a cumpăra alimente îl aducem cu noi și îl „omenim” la masă. Dar acesta este doar un punct de vedere, punctul meu de vedere. Fiecare face așa cum vrea, dar nu trebuie uitat că „Paza bună trece primejdia rea!”