„Am învățat că”…

Inspirată de poezia „Avem timp“, de Octavian Paler, am hotărât să fac o listă cu lecțiile pe care 2020 mi le-a oferit prin pandemie. Astfel, „am învățat că“:

– În niciun caz, nu „Avem timp pentru toate“, așa cum ne place să ne amăgim. A considera că „Avem timp pentru toate“, ne „ajută“ să le lăsăm, dacă nu pe toate, în mare parte, pentru un „altădată“ care nu va mai veni.

– Dacă îmi pasă mie, nu înseamnă că le pasă și altora.

– Oferi încredere ani de zile unor oameni, iar câteva momente grele te ajută să descoperi că nu o meritau.

– Important este nu „CE ai în viaţă“, „ci PE CINE ai“, mai ales pe vreme de criză, când simți că te afli pe o banchiză, care nu doar că e în derivă, dar se mai și topeşte.

– „Nu contează ce li se întâmplă oamenilor”, „contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva“, chiar dacă toți ceilalți se sustrag cu „Nu pot“, „Nu știu“, „Nu vreau“.

– Într-o lume, în care moartea pare singura certitudine, „trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde“, pentru că „s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi“.

– Când răbdarea și puterea au ajuns la capăt, o iei de la capătul celălalt și, astfel, printr-o minune, „poţi continua încă mult timp“, chiar și după ce, sperând naiv în ajutorul care nu a venit și nu va veni sau doar pentru a-ți vărsa sufletul, „ai spus că nu mai poţi“.

– „EROI sunt cei care fac ce trebuie“, la momentul oportun și fără interese meschine, dorința de autoetalare, așteptări și cereri pentru plată nejustificată sau deliberări interminabile, pentru a stabili dacă merită sau nu.

– Am dreptul să mă supăr, dar nu să și supăr, pentru că am eu chef să mă îmbăt cu răutate la supărare.

– Prietenia adevărată supraviețuiește şi la distanță, nu are nevoie de îmbrățișări, pupături, strângeri de mână, vorbit la ureche sau alte forme de băgat în suflet; „iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată“, exceptând cazurile în care hormonii îi determină pe oameni să concureze mâțele.

– „Indiferent cât de mult suferi“, n-o să se oprească în loc pentru durerea ta lumea și nici locuitorii ei, chiar dacă i-ai ruga să o facă. Oamenii își vor vedea de viețile lor și de plimbare, chiar și atunci când este necesar să stea acasă și să respecte niște reguli de distanțare.

– „Doi oameni pot privi acelaşi lucru“ şi, nimic surprinzător, „pot vedea ceva total diferit“. Beleaua este că aceia, care se uită la acel lucru „ca boul la poartă nouă“, vorbesc atunci când ar trebui să tacă și acționează, atunci când ar face mai bine sa doarmă.

– „Viaţa îţi poate fi schimbată“ „de către oameni care nici nu te cunosc“, dar, pentru asta, nu e nevoie de „câteva ore“, ci de o singură clipă fatidică, în care un iresponsabil ignorant îți strănută în față fără mască. Da, autoritățile au nevoie de mai mult timp, dar nu de ore, ci de zile și săptămâni, pentru a comunica în ultima clipă ce au decis.

– „Este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.“ După cum este greu să te abții atunci când unii o iau pe câmpii, chiar dacă îți dai seama că ai vorbi degeaba pentru ei și dăunător pentru tine.

Bine, toate acestea nu chiar anul trecut le-am aflat, doar că anul care s-a încheiat mi le-a confirmat în forme noi.

…Nu știu ce va aduce noul an, din care a trecut deja o săptămână, dar îmi doresc să învăț și să fac ceea ce trebuie. De obicei, ne dorim și urăm să primim, de aceea cred că, înainte de toate, ar trebui să învățăm că viața trebuie trăită dăruind.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *