Colectiv – tineri care au plecat la un concert, dar pe drumul fără întoarcere. Și supraviețuitori condamnați la suferință pe viață, inclusiv din cauza unui sistem medical care, în criza de atunci, nu a acționat corespunzător.
Riscurile au rămas aceleași, prin lipsa de responsabilitate și de respectare a legii, în ceea ce privește siguranța, pentru că multe spații publice încă funcționează fără autorizație de securitate la incendiu. Tragedia Colectiv a arătat eșecul instituțional, care s-ar repeta și în altfel de situații, căci, în cazul unui cutremur major, consecințele ar fi severe, din aceleași cauze. Evident, cele mai mari ar fi legate de colapsul clădirilor și de neputința de a gestiona un număr uriaș de victime. Iar, prin afectarea infrastructurii critice (rețelele de utilități), pot apărea și incendii. Și România încă nu a rezolvat chestiunea îngrijirilor medicale pentru marii arși, care, după incendiul de atunci, au murit în mare număr nu din cauza leziunilor, ci a infecțiilor nosocomiale, risc major în astfel de situații și o problemă persistentă în sistemul nostru medical.
Cu alte cuvinte, eșecul în prevenire este încă prezent, iar problemele în gestionarea post-criză sunt aproape o certitudine. Iar asta, din cauza persistenței acelorași tipologii de personaje, acelorași grupuri și acelorași interese, în poziții și instituții cheie.