Wag the Trump

Cred că, pentru a înțelege mai bine de ce acționează Donald Trump într-un fel sau altul, ar trebui urmărit filmul „Wag the dog“, regizat de Barry Levinson. Chiar dacă a fost realizat în 1997, înainte de apariția rețelelor de socializare și când nici măcar internetul nu era accesibil maselor largi, filmul are multe încă de zis despre modul în care politicienii pot utiliza strategiile de agenda-setting, cu scopul de a-și gestiona și salva imaginea. Pentru clarificare, teoria agenda-setting (stabilirea agendei), dezvoltată în anii 1970 de cercetătorii Maxwell McCombs și Donald Shaw, susține că mass-media nu determină neapărat cum gândesc oamenii, ci despre ce gândesc, prin modul în care evidențiază și repetă anumite subiecte.

Filmul „Wag the dog“ este povestea unui președinte american care, pentru a distrage atenția publicului de la un scandal sexual care îl vizează și care izbucnește înainte de alegeri, aduce în atenția presei un război fictiv, plasat în Albania. Și, bineînțeles că informațiile despre faptele dubioase au fost astfel dosite sub perdeaua de fum a conflictului, de fapt, inexistent. Prin analogie, după ce Elon Musk pomenește un binecunoscut scandal sexual, de care Trump nu ar fi străin1Elon Musk a șters mesajul în care afirma că Trump apare în dosarele Epstein/ Postarea de pe X, eliminată după două zile – hotnews.ro, accesat la data de 12.06.2025., apare haosul din Los Angeles. Ei, aici trebuie remarcat că „viața bate filmul”, pentru că Trump nu își pierde timpul cu lupte regizate, el trece, pe repede înainte, la războaie de alea adevărate. Asta și pentru că, acum, având în vedere posibilitățile actuale de verificare a informației, nu prea mai sunt cu putință înscenări precum cea prezentată în filmul din ’97. Dar încă este posibilă impunerea unor teme preferate, iar actualul președinte american a dovedit că o poate face lesne.

Trump are cultura spectacolului nu doar în CV, ci și în gene, așa că el poate să transforme rapid realitatea într-o narațiune construită ca un show. A demonstrat, de nenumărate ori, că este capabil să schimbe agenda publică rapid, prin evenimente reale, de parcă ar fi un copil obraznic „scăpat” la butoanele puterii. În ultimele luni, am experimentat situații în care ne culcam cu o criză provocată de Trump și ne trezeam cu alta, generată tot de el. Omul nu se simte bine dacă nu face agitație și senzație, dacă nu vede nervi puși pe bigudiuri. Deci, actuala criză nu este străină de felul său de a fi și de a acționa, dar, prin amploare și consecințe, sugerează că ar fi vorba și de altceva, respectiv că, acum, președintele american e mai puțin interesat de butoane și vrea, mai curând, să configureze agenda. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *