Opiniile postate pe rețelele de socializare, după scandalul corelat cu violențele exercitate asupra gimnastelor, inclusiv asupra propriului copil1„Mami, nu mai pot!” – golazo.ro, accesat la data de 20.11.2025., au scos la iveală vechi susțineri, de tipul: „Și pe noi ne-au bătut părinții și nu am murit, am devenit oameni“. Da, dar depinde ce fel de oameni și ce transmit aceștia mai departe.
Pentru că anumite comentarii dovedesc că unii încă nu fac diferența între autoritatea părintească și abuz, nu au informații privind educația eficientă fără agresiune și ignoră limitele juridice. Nu știu și nici nu vor să știe, pentru că resping punctele de vedere diferite, care susțin că nu ai voie să fii violent cu copilul, pentru că libertatea ta se termină acolo unde începe integritatea lui, fizică sau psihică. Nu vor să înțeleagă faptul că, din punct de vedere juridic, copilul nu este proprietatea părinților, nu este un obiect deținut, ci o ființă vie distinctă, o persoană, față de care ai responsabilități, nu dreptul de a o vătăma, sub un pretext oarecare, numit educație, cultură, tradiție, sănătate, bine spiritual sau oricum altcumva. Autoritatea părintească nu e un drept absolut, așa cum se credea pe vremuri, când exista zicerea: „Eu te-am făcut, eu te omor“.
Educația implică și disciplină, dar asta nu înseamnă violență, pedeapsă și frică, ci strategii și mecanisme adaptate copilului, scopului și contextului. Acel „Am crescut cu bătaie și uite ce bine sunt“ dovedește un mental în care violența e normalizată și prin care este perpetuată. Nu, bătaia nu e „ruptă din rai“, iar unde „dă mama“, în niciun caz, nu „crește“. În fapt, informațiile din domeniul științelor sociale, disponibile în prezent și în limbaj accesibil, inclusiv pe rețelele de socializare, dovedesc că un om poate fi bine nu grație agresiunii, ci în ciuda ei, pentru că violența, ca instrument educațional, afectează creierul2Abuzul suferit in copilarie si consecintele acestuia la varsta adulta – medicover.ro, accesat la data de 20.11.2025., mai ales când este în formare și expus dezechilibrului de putere. Iar, prin urmare, crește agresivitatea socială, scade încrederea în sine și interpersonală, după cum este facilitată și perpetuarea ciclurilor de abuz. De aceea, în societățile nordice, se intervine prompt, atunci când sunt sesizate probleme care afectează siguranța copilului și interesul superior al acestuia. Și, deși există și derapaje, totuși, poate măsurile de acest tip sunt necesare, căci faptul că zona scandinavă se află în topurile încrederii și ale fericirii, dar și în cele ale siguranței, bunăstării și în cele care vizează mecanismele democratice, cred că reprezintă o dovadă de luat în considerare.
- 1„Mami, nu mai pot!” – golazo.ro, accesat la data de 20.11.2025.
- 2Abuzul suferit in copilarie si consecintele acestuia la varsta adulta – medicover.ro, accesat la data de 20.11.2025.