În România, nivelul de încredere în merit, dar și în ceilalți, este foarte scăzut. Potrivit unui grafic publicat de Visual Capitalist, doar 12% dintre români cred că „poți avea încredere în oameni”. Pentru comparație, 74% dintre danezi și 50% dintre austrieci răspund afirmativ la aceeași întrebare. Cu cei 12%, ne situăm la nivelul Etiopiei și ocupăm locul 70 pe harta globală a încrederii interpersonale. Suntem mult chiar sub țări apropiate, precum Ungaria (27%) sau Polonia (24%)1Mapped: Where People Trust Each Other Most, by Country – visualcapitalist.com, accesat la data de 19.11.2025.2Pusă în 90 de țări ale lumii, întrebarea „Poți avea încredere în oameni?” a oferit în România un răspuns dificil de acceptat, dar real – hotnews.ro, accesat la data de 19.11.2025..
Analizând primele zece locuri ale acestui top, se poate constata că țările cu încredere ridicată sunt, în general, democrații consolidate, cu instituții funcționale, economii stabile, corupție redusă și siguranță socială.
În România, indicele scăzut poate că este corelat cu trauma istorică provocată de comunism, prin supravegherea extinsă a serviciilor secrete („Securitatea“), dar și prin penuria marcată din acea perioadă, care presupunea o competiție acerbă pentru resurse și, corelat, individualism semnificativ, dincolo de aparenta cooperare socială. Apoi, prăbușirea comunismului a adus corupție sistemică, instituții și persoane publice lipsite de credibilitate, afaceri lipsite de etică, focusate doar pe obținerea de profit și încălcând drepturile consumatorului, siguranță publică slabă, inegalitate socială și individualism ofensiv-defensiv, plus, o eternă suspiciune cu hipervigilență. Iar, în zilele noastre, rețelele de socializare au polarizat semnificativ societatea, pentru că acele camere de ecou, care îți dau impresia că toată lumea gândește ca tine, pentru că accesezi doar opinii similare celor pe care le împărtășești și socializezi doar cu cei care gândesc la fel, au fragmentat spațiul public digital, evident, cu ajutorul algoritmilor. Așa s-a ajuns la poziționări de tipul „noi” versus „ei”, cu o societate care nu mai are conversație comună, ci doar insule separate, care se atacă reciproc cu o violență discursivă ce merge până la dezumanizare.
Poate că diferența mare față de societățile de pe primele locuri este dată, dincolo de aspecte ce țin de funcționarea statului, în primul rând, de educație, atât instituționalizată, cât și în cadru familial. Țările nordice sunt cunoscute pentru sisteme educaționale și climat microsocial care încurajează lectura, gândirea critică și spiritul civic, ceea ce, la noi, este încă la un nivel scăzut. Investiția în individ, în formarea sa, înseamnă un mediu social care îi ajută pe oameni să coopereze, să aibă încredere și să se simtă in siguranță. După cum, contează cert, în mod decisiv, faptul că aceste societăți sunt egalitare, pun accentul pe cooperare, nu pe competiție, pe calitatea vieții, nu pe statut social și, cu atât mai puțin pe ostentația specifică unor segmente sociale de aici.
- 1Mapped: Where People Trust Each Other Most, by Country – visualcapitalist.com, accesat la data de 19.11.2025.
- 2Pusă în 90 de țări ale lumii, întrebarea „Poți avea încredere în oameni?” a oferit în România un răspuns dificil de acceptat, dar real – hotnews.ro, accesat la data de 19.11.2025.