Cartea În căutarea sensului vieții, de Viktor Frankl, menționează că speranța dă puterea de a rezista în suferință, dar, când este legată de date fixe, dacă, la momentele respective, nu apar evenimentele eliberatoare așteptate, se poate produce o prăbușire psihică, iar consecințele pot fi chiar fatale. Autorul afirmă că, din punct de vedere psihologic, omul poate supraviețui suferinței, dacă are o speranță care se bazează nu pe date imediate și dorințe, ci pe un sens profund, corelat, de exemplu, cu o persoană dragă, valoare spirituală sau activitate.
Asta am experimentat cumva azi, după ce am primit un telefon de anulare a unei electromiografii, pe care urma să o fac săptămâna următoare. În condițiile în care m-am programat de multișor şi, în aceste zile atât de tulburi și cu atât de mult stres, mi-am legat speranțele de investigația menționată, am resimțit vestea ca și cum mi-ar fi tras cineva un preș de sub picioare. De ceva timp, când vine vorba de cele medicale, mă simt încremenită, dar, după telefonul respectiv, am devenit, parcă, stană de piatră. Da, atunci când e o perioadă grea, dar cu o rază de speranță, să te confrunți cu așa ceva chiar împietrește, pentru că nu îți vine să crezi și nu știi ce să mai faci. Am reprogramat, dar e destul de târziu pentru mine, iar, în condițiile date, chiar mă întreb dacă nu cumva ar trebui să îmi reanalizez planurile, mai ales că medicul a anulat deja de două ori.
Am încercat să găsesc sens, motivație, direcție și, mai ales, să mă calmez. Pentru că nu înțeleg de ce nu doar că am probleme medicale foarte rare, dar, după ce că sunt rare, se mai manifestă și atipic, iar, în plus, suntem în România, cu tot ce înseamnă asta în medicină. Pe deasupra, mai apar și probleme neanticipate. Iar, în acest context, ceea ce m-a ajutat să mă liniștesc cât de cât și să sper mai departe a fost și este încrederea în Dumnezeu, că El știe și poate totul, că nimic nu este întâmplător și că tot ce trăim este spre binele nostru, pentru că, mai presus de toate, El este dragoste. Gândul că Dumnezeu nu este indiferent și absent, sau în afara controlului situației, mă ajută să sper în continuare, în ciuda confuziei apăsătoare din prezent. Și îmi doresc ca această încredere, chiar și în forma cea mai slabă, să o experimenteze orice persoană care trece prin probleme copleșitoare, bulversante și fără aparentă sau apropiată rezolvare.