Franța a cerut spitalelor să fie pregătite pentru un posibil conflict militar major până în martie 2026 – adică, da, în mai puțin de un an. Și vorbim de Franța, care este categoric mai bine pregătită decât România, iar, în plus, nu are în coastă războiul cu Rusia și nici nu intră în sfera de interes a Kremlinului așa cum intrăm noi.
Evident că pregătirile nu reprezintă o profeție și, dacă se concretizează riscurile, a fost fix din cauza acestor demersuri. De fapt, acțiunile fac parte din strategiile mai largi ale Franței de a se adapta la tensiunile internaționale crescute și, mai ales, la amenințarea unui conflict major în Europa. Când vezi că se „îngroașă gluma” – respectiv amenințarea unei conflagrații, în cazul de față –, treci la planuri concrete și, apoi, la fapte, nu te lamentezi că se pierd privilegii, prin schimbările din sistemul medical sau din alte zone ale aparatului bugetar supradimensionat. Mai exact, ce se întâmplă în România, unde unii sunt ocupați cu păstrarea privilegiilor, pe care și le-au alocat și care ne-au adus în situația de față, de faliment nedeclarat. De parcă Rusia ar sări direct în Franța, nu ar trece întâi pe la noi, măcar așa, din curtoazie.
Dacă România nu a reușit să rezolve nici măcar probleme legate de marii arși, în zece ani de la Colectiv, ar fi naivitate extremă să ne așteptăm la strategii precum cele elaborate de Franța. Conform cărora spitalele trebuie să se pregătească să trateze între 10.000 și 50.000 de soldați răniți, în intervale de până la 180 de zile. Plus centre medicale lângă porturi și aeroporturi, pentru a facilita redirecționarea militarilor către țările lor. Și la noi se construiesc centre medicale, dar numai din pix. Iar personalul medical va fi instruit să facă față condițiilor dificile din război, inclusiv traume și resurse limitate. Asta la ei, nu la noi, căci ai noștri știu deja cum să gestioneze resurse limitate. Ar mai avea de învățat și partea cu trauma, dar ai noștri oricum activează de parcă ar fi mereu în război și sigur vor prinde din zbor. Dacă nu vor zbura spre alte zări mai sigure pentru ei. Cât despre conducători, fie că intrăm în faliment, fie în război, mulți vor zbura sigur în acele țări calde, în care și-au aranjat „cuiburi” cu ce au strâns de aici. Căci au făcut și ei strategii, dar raportat la interesele personale, nu pentru noi.