Noi ne-am obișnuit să credem că Rusia activează online doar pe teme politice sau conexe, dar ignorăm că suntem vizați inclusiv unde, când și cum nu ne gândim, mai ales atunci când lăsăm garda jos. Adică, atunci când trecem pe modulul relaxare și navigăm pe rețelele de socializare, urmărind dispute despre pisici, vedete și prăjiturici sau alte subiecte „ușoare“. Atunci când facem asta, omuleții tocmiți de Kremlin nu consumă semințe sau popcorn și se uită la ceea ce noi comentăm. Nu, ci intervin, deși este posibil ca factorul uman să fie mult mai puțin implicat și să ne certăm mai mult cu boți. Pe YouTube, nu prea se pot identifica ușor conturile false, dar, pe alte rețele de socializare, da. Iar dacă îți propui să faci acest exercițiu de câteva ori, poți să descoperi că Ion și Maria, care par activi peste tot și te-au supărat de mai multe ori, sunt, de fapt, boți.
În România, și nu doar, căci eu mai văd și pentru alte țări, uneori, apar pagini și grupuri, cu subiecte nevinovate ce vizează animale, bucătărie, stil de viață sănătos și altele înrudite. Și te trezești că, de la un moment dat, ceea ce tu ai urmărit, mai mult sau mai puțin, își schimbă orientarea, după ce te-a modelat subtil să gândești într-un anume fel și într-o anumită direcție. Dar nu se limitează la atât, pentru că sunt numeroase comentarii la pagini și conturi reale, care nu fac altceva decât să toarne gaz pe flacără – și reușesc să ne transforme în bulgări de foc sau bombe umblătoare, căci ne aprindem și explodăm tot mai repede. Pentru că, după cum reiese din diverse articole, strategia Kremlinului vizează antagonizarea.
Yuri Bezmenov, fost ofițer KGB, a menționat patru etape în demersul Rusiei, pentru destabilizare și capturarea unui stat: demoralizarea („erodarea valorilor, identității și instituțiilor unui stat sau a unei societăți“), destabilizarea („polarizarea populației, incitarea la conflicte interne și discreditarea instituțiilor statului“), criza (declanșarea unei crize majore într-un domeniu important) și normalizarea (instaurarea unui regim nou sau a unei noi ordini sociale)1Confesiunile unui agent KGB care „a avut dreptate”. Rețeta subminării unui stat – adevarul.ro, accesat la data de 24.09.2025.. Deși concepute pentru Războiul Rece, în mod cert sunt aplicate și în războaiele duse pe rețelele de socializare. Toate acele povești nostalgice și teoriile conspiraționiste ne-au demobilizat, destabilizat și aruncat în crizele actuale, cu ajutorul autorităților care le-au facilitat prin neimplicare corespunzătoare.
Dar aceste acțiuni de subminare nu se restrâng la discuțiile din spațiul public purtate pe teme riguroase, căci, subtil, în momentele de relaxare și divertisment ale oamenilor, infiltrarea reușește. Învață-i întâi pe oameni să se certe pentru aspecte care nu par vitale, iar, când va veni timpul și pentru cele esențiale, fiind deși formați astfel, vor fi gata să se sfâșie sau să se calce în picioare. Formează-i pentru a avea reacții imediate, dezechilibrate și cât mai incendiare, pentru lucruri oarecum minore, astfel încât, pentru cele majore, să fie gata să dea foc societății – cam așa acționează Moscova.
Și a reușit, pentru că am devenit toți mai violenți în online, după pandemie, războiul din Ucraina și, mai ales, în ultimul an – irascibili, anxioși, combativi, gata să aruncăm cu lături în capul celuilalt. În primul rând, ne-am separat în „noi“ și „ei“ și am construit relații și conexiuni bazate nu atât pe afinități și împărtășire, cât pe combatanță. Ceea ce nu e greșit, pentru că oamenii se delimitează și coagulează după un criteriu sau altul, dar, când prevalează pentru mult timp alerta și lupta, se formează cărări nu doar în creierele și comportamentele noastre, ci și în interacțiunile sociale, iar aceste tipare devin foarte contondente. Da, noi nu suntem ca „ei“, ne consolăm, pentru că „ei“ înjură, folosesc invective, obscenități, amenință, blestemă. Însă, nici cei „de partea bună“ nu sunt mereu pioși sau extrem de riguroși în exprimare, ba, uneori, e dimpotrivă, chiar dacă nu trec în revistă toată gama din registrul celălalt. De obicei, spunem că doar cei care sunt „inteligenți“, adică fără competențele necesare pentru identificarea capcanelor, cad în plasa kremlineză, dar nu este adevărat, pică și cei care sunt siguri pe sine, dovada fiind spiritul de care ne-am contaminat și atmosfera socială care s-a schimbat substanțial. Și faptul că, în afara sferei online, încă suntem alți oameni; deși miasmele se împrăștie deja şi în spațiul fizic, aici, parcă, încă privim altfel la semenii noștri și comunicăm diferit.
Spunem mereu că doar alții sunt folositori ca „idioți“ – „idioți utili“, ca să redau expresia exactă, consacrată de ruși –, adică sunt vehicule pentru ce degajă Moscova în online, dar poate servim și noi, fără să știm, sub acel steag. Și, după cum am spus la început, nu doar pe teme politice sau conexe, ci și în domenii benigne, și în dispute cu miză nu atât de ridicată. Ne-am obișnuit să ne inflamăm și să contrăm, iar, cum nu suntem un popor politicos și orientat spre consens social, discuțiile degenerează rapid în controverse, acestea devin aprige, iar atmosfera socială devine greu de respirat, emoțional și intelectual. Și, cum disputele au engagement ridicat, mai ales pe teme de divertiment, unde sunt audiențe mari și relaxate, dar și emoții puternice, Rusia poate interveni și în această sferă, prin „câinii“ săi mari, pentru a-i introduce pe cei mărunți, care devin surse de polarizare, vehicule pentru narațiuni divizante. Iar când mă refer la „câini“, am în vedere acele instituții sau persoane antrenate de cei care dețin și vor să păstreze puterea, potrivit cu ceea ce prezintă și George Orwell în Ferma animalelor. Pot fi mari, cum sunt toate acele servicii care coordonează acest război informațional, și mici, adică aceia cu care ne intersectăm noi în online. Vizez și sintagma „câini de pază ai democrației“, cu referire la presă, căci, pe rețelele de socializare, rolul acestor „câini“ îl avem fiecare dintre noi, toți avem posibilitatea de exprimare, depinde de ce parte o utilizăm. Iar, uneori, poate fi vorba nu doar de teme sau personalități majore, cum am mai zis. Și o neînțelegere dintr-un oricare alt domeniu poate fi exploatată, pentru a introduce material polarizant, fără ca oamenii să poată bănui că sunt manipulați. Și, dacă apare suspiciunea unei campanii orchestrate, învinuirea poate merge către una din părțile implicate, posibil cea care nu este sau este mai puțin atacată. Deși aceasta este nevinovată, pentru că e conștientă că ar fi prima bănuită, plus că, atunci când ești implicat în conflicte, îți dorești liniște. Și asta ar funcționa și pentru a eroda imaginea unor opozanți, căci, pentru Kremlin, este minunat să dea vina pe terți, pentru a nu își asuma vina în cazul acțiunilor îndreptate împotriva celor indezirabili. Adică, Rusia adoră să doboare mai multe păsări cu o singură piatră, iar, atunci când doi se ceartă, al treilea, adică ea, să câștige. Ca o paranteză, asta poate fi rețeta de acțiune pentru oricare alt stat, care are propriile liste negre, mai ales în vreme de război.
Rusia se pricepe extrem de bine la aceste lupte care vizează comunicarea și socializarea, iar România, cu ajutorul autorităților care nu au acționat corespunzător, este un exemplu. Și, da, din păcate, diavolul se ascunde nu doar în lucrurile serioase, ci și în cele relaxante, nu doar în disputele despre politicieni, ci și în cele despre alte persoane publice sau chiar în aspectele acelea de viață care par mult prea mici, precum cele corelate cu pisici și prăjiturici.
- 1Confesiunile unui agent KGB care „a avut dreptate”. Rețeta subminării unui stat – adevarul.ro, accesat la data de 24.09.2025.