Cutremurul emoțional – psihologia ca epicentru

De ce, în Turcia, cutremurul a provocat reacții de panică atât de mari? O adolescentă de 14 ani a murit, iar zeci de persoane s-au rănit, în încercarea de a ieși din locuințe cât mai repede, pentru a se pune la adăpost1Cutremur de 5,8 în Turcia: O fată a murit de panică, zeci de oameni s-au rănit sărind pe geam sau fugind din case -VIDEO / Nu există pagube materiale, spun autoritățile – hotnews.ro, accesat la data de 04.06.2025.. Regretabil, dar posibil, când există un istoric recent cu zeci de mii de morți și sute de mii de clădiri distruse sau deteriorate2VIDEO Sudul Turciei a fost zguduit de un cutremur cu magnitudinea de 5,8. Un copil de 14 ani și-a pierdut viața, zeci de persoane rănite – digi24.ro, accesat la data de 04.06.2025: „În 2023, un cutremur cu magnitudinea 7,8 a ucis peste 53.000 de persoane în Turcia şi a distrus sau deteriorat sute de mii de clădiri în 11 provincii din sud şi sud-est.”. Reacțiile actuale dovedesc că acel cutremur din 2023 a avut un impact psihologic profund. Nu sunt specialist, dar cred că se poate vorbi de un stres post-traumatic colectiv, care are nevoie de abordare terapeutică. Trauma și reacțiile mi se par, însă, de înțeles. După ce ai văzut atâtea clădiri avariate sau una cu pământul, iar datele au scos la iveală probleme cu modul în care au fost construite multe dintre ele, bineînțeles că încrederea dispare, dar se instalează suspiciunea și teama. Iar, după ce atâtea vieți au fost curmate în proximitate, normal să simți, în condiții similare, că același pericol te paște și să acționezi imperios, pentru a te sustrage dintr-un imobil pe care îl percepi ca amenințare.

Eu nu am un astfel de istoric dramatic în background, dar pot să spun că nu prezint cele mai bune reacții în situații de acest tip, iar frica personală s-a instalat în 1990, din cauza unor așa-zise știri. La primul episod seismic, care s-a produs ziua, am fost calmă și chiar mă bucuram că pot să trăiesc conștientă un cutremur, pentru că, la precedentele, dormeam. Dar, seara, TVR a găsit de cuviință să difuzeze imagini cu clădiri mari care se prăbuşeau, ceea ce, foarte probabil, nici nu se întâmpla din cauze naturale. Doar că, în acea perioadă, noi nu aveam competențe în a analiza informația care ni se oferea, iar eu aveam doar 15 ani, adică o vârstă la care ești emoțional și ușor impresionabil, plus, nu ai suficiente cunoștințe și nici experiența de viață necesară pentru a tria. Așa că, acele imagini au pătruns în adâncul meu și mi-au dat o frică de cutremure pe viață. Și, cum tot TVR a anunțat atunci o replică, nu am mai putut adormi, iar, când a venit a doua rafală, am fost prima la ușa de ieșire din locuință.

Dacă eu am acționat astfel, doar după niște imagini televizate, care nu erau din realitatea imediată, cum să nu reacționeze paroxistic oameni care au văzut ruine și moarte, nu doar la televizor, ci și în jurul lor, poate chiar în propriile familii? În plus, este vorba de persoane care sunt, se știu și se simt mult mai expuse la risc decât noi, Turcia fiind o zonă seismică, deoarece se află la confluența a doua plăci tectonice majore. Acolo, cutremurele au o frecvență mai ridicată și este posibil ca asta să întrețină în populație o anumită stare de hipervigilență, mai ales când există istoricul acesta recent, corelat cu o calamitate. Rana psihologică profundă, starea latentă de alertă și neîncrederea, posibil extinsă de la clădiri, la autorități, au determinat, opinez, reacțiile disproporționate menționate în presă. Cum, din nefericire, aceste cauze există, cumva, și la noi, chiar dacă nu presupun contextul din Turcia, nu este exclus ca, în cazul un seism semnificativ, să apară și aici reacții necorespunzătoare, cu atât mai mult cu cât nu avem nici pregătirile necesare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *