Am o listă scurtă cu persoane publice pe care le urmăresc în mod constant pe Facebook, iar două dintre ele sunt dintr-un alt spațiu cultural și de religie musulmană, cu mențiunea că afinitate și reacții am doar pentru una, evident, în funcție de ce este prezentat și de ce înțeleg.
Realizez că informațiile pe care le culeg astfel sunt puține și trunchiate și, chiar dacă le coroborez cu alte date, oferă un tablou inexact. Că este vorba de imagini proiectate și care nu se suprapun decât într-o anumită măsură, imposibil de apreciat, pe realitate. Dar, pentru mine, este o fereastră binevenită către o altă lume, care pare destul de diferită de ceea ce avem aici, chiar dacă tiparele umane şi anumite coordonate exterioare sunt asemănătoare. Îmi place să cred că totuși am, în acest mod, o deschidere către oameni, locuri și obiceiuri la care nu aș avea acces pe altă cale. Iar aceste posibilități de cunoaștere sunt, în ceea ce mă privește, oaze de eliberare de sub tirania unui prezent imediat, sufocat de crize, urgențe și priorități, de rutină și rugină, de știri care vestesc, întruna, ruină. Astfel, am împărtășit, parcă, puțin din bucuria pe care ei o trăiesc de sărbătorile lor, cu familiile extinse, cu mâncare, cu dăruire și cu urări. Și m-a fermecat cum își trimit gânduri bune, prin anumite cuvinte meșteșugit înflorite, parcă unse cu miere și date cu parfum greu, de mosc. Pentru că ei gestionează diferit vorbele și își exprimă altfel sentimentele, după cum și raportarea la viață are nuanțe diferite. Și m-au fermecat și clădirile cu pereți de piatră aurie, încremenite parcă într-un timp vechi, de care nu vor să se scuture.
Și mi-am dat seama, și am simțit, cu bucurie, că, dincolo de toate deosebirile și distanțele, facem parte dintr-o familie umană mare. Soarele nu răsare și nu apune doar pentru cei de aici; alți oameni trăiesc în alte locuri și în felul lor diferit, dar au și ei persoane dragi, cuiburi, așteptări, dezamăgiri, bucurii, precum avem noi. Iar experiențele de acest fel sunt un mod de împărtășire a aceleiași vieți cu cei care nu te știu și pe care, de altfel, nu îi cunoști, ca și cum ai avea acces la un crâmpei de poveste, dar într-un univers viu. De ceva timp, acesta este basmul meu de noapte bună, cu sau fără stele și lună.