„Ne-am săturat“, „nu mai suport“, „suntem sclavii Europei“, „nu avem libertate“, scriu, frecvent, suveraniștii.
De ce s-au săturat, de prea mult bine, de magazine pline, de ce? Vor fără „hrană, apă, energie“, cum era în vremurile după care plâng, când rafturile erau goale, totul era lipsă, iar, ce era, se dădea prin relații și, restul, cu porția redusă? Atunci, când iarna era căldură doar în imaginație, vara se topeau și nici nu știau că există aer condiționat, curentul electric se oprea fix seara, când aveau nevoie? S-au săturat de prea multe programe TV și vor să se întoarcă la un singur program, cu două ore de emisie, în care să vadă vizite de muncă și ode regizate? Nu mai suportă viața asta? O vor pe aceea în care stăteau din noapte la rânduri interminabile, pentru substitutele de proastă calitate ale unor produse esențiale?
Sunt sclavii Europei, deși nu îi împinge nimeni, în nicio direcție. „Suntem sclavi, era mai bine atunci.“ Da, acum ești sclav, când stai tolănit și faci doar ce vrei, cu weekenduri și concedii maternale prelungite, nu când se lucra și duminica, iar femeile nu beneficiau de repausul postpartum plătit, care li se acordă acum, când erai scos la activitate patriotică și la munci agricole, în condiții groaznice, inclusiv copii, și nu ți se aducea nici apă suficientă, să te speli pe mâini, înainte de a mânca, dacă aveai ce lua la pachet, când te deshidratai vara și înghețai toamna, în hainele puține și proaste, de care dispuneai.
„Nu avem libertate.“ Da, acum nu ai, când tocmai te plângi de asta și îndrugi, pe internet, verzi și uscate.
Dar este o vorbă – „Nemulțumitului i se ia darul“. În cazul de față, se pare că îl aruncă de bunăvoie. Și mai este una – „Ai grijă ce-ți dorești, căci s-ar putea să primești“. Și alta – „Ce își face omul cu mâna lui, e bun făcut“. Și, adaug eu, mai ales când e vorba de mâna aia care pune ștampila, pentru că, de prea mult bine, i s-a cam urât.