Nu este la modă să spui că te rogi și ai lecturi spirituale, dar eu, dacă nu îmi încep ziua astfel, efectiv, cad printre „bolovanii” pe care viața mi-i aduce în cale. Asta pentru că, a te gândi prea mult și de la început la provocări, înseamnă scufundare în neliniște și confuzie, deoarece începi să crezi că totul depinde de tine. În schimb, dacă le abordezi ca nefiind atât de importante și ca posibil de dat deoparte, măcar pentru un timp, suficient cât să Îi dai lui Dumnezeu primul loc, s-ar putea să constați că ai căpătat o minte capabilă de înfruntare și organizare.
În lumina Lui, nicio problemă nu mai pare atât de întunecată și copleșitoare, pentru că, atunci când simți că nu poți așeza toate lucrurile în locul corespunzător, apare gândul că El poate să aducă rezolvare la momentul și în modul potrivit, iar, dacă nu o face, te consolezi că nu este nimic întâmplător și tot ce se întâmplă este spre binele nostru.
În concluzie, când Îl pui pe Dumnezeu pe primul loc, chiar dacă problemele nu se rezolvă miraculos, parcă ai mai multă liniște, care vine din speranța că este posibil să intre vreo soluție pe ușa din dos și, foarte important, din credința că ai un Aliat, care știe și poate tot, întotdeauna cu un scop bun. Cu alte cuvinte, nu se schimbă neapărat situația, dar, dacă o lași pentru puțin timp deoparte, te schimbi suficient pentru a o accepta și aborda corespunzător.